Proiectele Anului 2020 – Muzeul Municipiului București

Din februarie 2020, la Palatul Suțu – „Restaurare bunuri culturale mobile pe suport papetar”

Expoziţia, care urmează să fie organizată în perioada februarie-martie 2020, la Palatul Suțu, îşi propune să reliefeze activitatea din cadrul Laboratorului de restaurare carte, document, hartă, pergament, imprimat, fotografie, gravură al Secţiei Restaurare-Conservare – Muzeul Municipiului Bucureşti. Fără a se limita la o prezentare a unor bunuri culturale mobile restaurate, expoziția încearcă să se racordeze la cele mai importante funcții ale muzeului – comunicând publicului vizitator informațiile obținute în urma cercetării efectuate asupra obiectelor și introducându-l astfel în spațiul restaurării. Obiectele restaurate vor fi însoțite de imagini și explicații privind derularea procesului de restaurare, dar și de elemente speciale, ce țin de zona arheologiei cărții. De asemenea, publicul vizitator poate admira – lucru rar în cadrul exponatelor muzeale – filigranul unei hârtii de secol XVIII.

Din februarie 2020, la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici

Doctorul Nicolae Minovici a fost un colecționar iubitor de artă populară și primul care a deschis un muzeu în care să valorifice nenumăratele obiecte din colecția sa. Alături de expunerea de bază a muzeului, așa cum a gândit-o medicul legist, va exista un spațiu special dedicat cunoașterii patrimoniului muzeal într-un context diferit. Astfel, prin expunerea lunară a câte unui obiect, vă oferim posibilitatea de a vă apropia de artefacte din perspectivă etnologică. Scopul proiectului constă în înțelegerea funcției obiectelor pornind de la materialul și tehnica în care sunt lucrate. Noutatea acestui tip de expunere vizează accesul vizitatorului la obiecte care nu fac parte din expunerea permanentă, ci din depozitul muzeului.

Din februarie 2020, la Palatul Suțu – „Elite și blazoane în vechiul București”

Publicul este invitat să cunoască istoria vechiului București din perspectiva existenței unor obiecte cu blazon în patrimoniul Muzeului Municipiului București, care au aparținut elitei aristocratice bucureștene din secolul al XIX-lea și din primele trei decenii ale secolului al XX-lea. Povestea unei lumi care a strălucit prin inteligență, stil și eleganță, spirit de sacrificiu și simț al datoriei, atribute pe care astăzi le regăsim cu greu în societatea românească.

Obiectivele proiectului nostru expozițional vizează: reconstituirea universului elitei aristocratice bucureștene prin blazoane și a încrengăturilor genealogice; cunoașterea și înțelegerea societății aristocratice românești, a mentalităților și modului de viață din perioada menționată; cercetarea și popularizarea obiectelor cu blazon din patrimoniul muzeului, familiarizarea publicului cu noțiunile blazon, stemă, genealogie; cunoașterea diverselor tipuri de blazoane și monograme ce au aparținut unor familii nobiliare ilustre, cum ar fi: Suțu, Cantacuzino, Ghica, Mavrocordat, Sturdza, Bibescu, Filipescu, Lenș, Familia Domnitoare Cuza, Familia Regală a României.

Se va pune accent pe cercetarea legăturii speciale dintre blazon și posesorul lui, capacitatea blazonului de a defini o personalitate și de a reconstitui universul și epoca posesorului. Prezența blazoanelor pe aceste obiecte sporește valoarea lor muzeală, iar studierea și catalogarea lor reprezintă un domeniu distinct de cercetare. O parte dintre aceste blazoane au fost studiate de heraldiști renumiți însă nu au fost prezentate publicului într-o expoziție distinctă. Bucureștenii vor cunoaște prin aceste blazoane, într-o manieră inedită, istoria unor familii nobiliare care astăzi sunt cunoscute doar ca nume de străzi, bulevarde, piețe, dar ele sunt numele unor oameni care au lăsat urme trainice în istoria țării și a Capitalei.

Expoziția va cuprinde un număr de aproximativ 300 de piese, armorate cu blazoane, sau care au aparținut unor personalități, din colecțiile muzeului: Artă Decorativă Cristal-Porțelan, Metal, Mobilier, Tipărituri și Imprimate, Artă Plastică, Știință-Tehnică, Fotografii-Cărți poștale și Clișee fotografice, Documente, Textile și Accesorii Vestimentare, Sculptură, Arme, Sigilii.

Din aprilie 2020, la Muzeul Dr. Nicolae Minovici – „Știință și etnicitate III: Nașterea științei despre om în România comunistă

După sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, au existat numeroase încercări de a clarifica relația dintre antropologia fizică, eugenism și genetica umană. După cele întâmplate în timpul războiului în Germania și în teritoriile ocupate de acesta, oamenii de știință implicați în aceste cercetări, și mai ales cei din țări precum Marea Britanie, Franța sau Statele Unite, au făcut o distincție clară între „adevărata” știință a eredității și „pseudo”- știința rasismului nazist. Un proces similar a avut loc și în țările Europei de Est, care pentru aproape 50 de ani au căzut sub influența Uniunii Sovietice.

Această a treia și ultimă expoziție din seria Știință și Etnicitate are drept subiect România în perioada 1950-1970. Ea urmărește să identifice deopotrivă atât continuitățile cât discontinuitățile cercetării științifice a individului și națiunii așa cum au fost ele în perioada precedentă și cum au putut fi urmărite în primele două expoziții din această serie.

România după anul 1945 a întrat într-o perioadă de ocupație militară care a însemnat printre altele și închisoare politică pentru elitele culturale și epurarea drastică a instituțiilor științifice. În același timp, științele omului, inclusiv antropologia fizică, au fost condamnate oficial ca fiind „burgheze” în vreme ce teoriile eredității, cum ar fi cele ale lui Mendel, erau înlocuite cu cercetărilor lui T. D. Lynsenko. Conturul unei noi abordări atât în antropologie precum și în celelalte științe ale omului a început să devină treptat tot mai evident. În conformitate cu indicațiile venite din Uniunea Sovietică, scopul acestor noi abordări era de a reafirma preeminența socialului asupra biologicului și de a reevalua importanța istorică a colectivității. Totuși, au existat oameni de știință români care au depus mult efort pentru a sincroniza metodologiile interbelice cu noile narațiuni despre știința „omului” și cu teoriile apărute în climatul mediilor științifice sovietice de după război. Ei au dorit să scoată în evidență importanța cercetărilor lor antropologice pentru dezvoltarea concepțiilor comuniste.

Așa cum această expoziție urmărește să arate, în perioada 1950-1980, antropologia, sociologia, medicina și biologia au fost discipline științifice care au promovat cercetarea istoriei evoluției umane și a diversității umane în România. Ca și în perioada anilor ’30, această nouă știință a „omului” a fost puternic ideologizată. De aceea, atât reinstituționalizarea antropologiei fizice ca disciplină științifică în România începând cu anii ’50 cât și acceptarea publică a geneticii umane în anii ’60 trebuie să fie înțelese în cadrele lor ideologice specifice. La urma urmei, aceasta a fost perioada în care ambițiile regimului politic din România erau acelea de a construi o nouă societate socialistă. Mai mult chiar, acest nou program biopolitic a fost îmbrățișat fără rețineri de mulți antropologi, sociologi, doctori și biologi, care l-au adoptat ca fiind esențial cercetărilor lor despre „om”.

Din mai 2020, la Palatul Suțu – „Tattarescu, Studii de perspectivă”

În așteptarea redeschiderii Muzeului Memorial Gheorghe Tattarescu – în casa artistului din str. Domnița Anastasia, nr. 7, în sălile căreia va fi expusă pentru public opera majoră a pictorului Gheorghe Tattarescu (1820-1894) – și în proximitatea bicentenarului nașterii sale, Muzeul Municipiului București pregătește o nouă expoziție de grafică „de nișă” a artistului, cu lucrări necunoscute sau foarte puțin cunoscute. Atât publicul larg cât și cunoscătorii sunt invitați să exploreze un segment vizual inedit din biografia artistului, deoarece „Tattarescu – Studii de perspectivă” va pune la dispoziția vizitatorilor lucrări de grafică axate pe studiul perspectivei, schițe ce fac parte din laboratorul intim al artistului în demersul său de perfecționare, alături de câteva desene artistice în care se poate observa cu usurință felul în care maestrul se folosește de această știință – demers ilustrat în schițe/studii compoziționale ce stau la baza unor binecunoscute lucrări de pictură („Renașterea României”, „Țăranul de la Dunăre”, „Simeon și Levi”).

Din iunie 2020, la Observator – „Istoria Observatorului Astronomic Vasile Urseanu”

Orașul București are un singur observator astronomic pentru public, o instituție prezentă în viața cetățenilor încă din anul 1910. În expoziția temporară vom prezenta publicului istoria acestui loc încă iubit de bucureșteni, o istorie zbuciumată însoțită însă de o constantă: observații astronomice cu publicul. Oficial, Observatorul Astronomic și-a început activitatea la data de 1 mai 1950, în „vechea” clădire de pe bulevardul Ana Ipătescu (acualmente Lascăr Catargiu), pe care amiralul Vasile Urseanu și-a construit-o „în formă de yacht cu cupolă de observator ca, în același timp, făcînd observații cu luneta pe bolta cerească să am impresia că plutesc pe mare”, clădire pusă de la început de amiral la dispoziția Societății Astronomice Române al cărui președinte era. La luneta principală s-au perindat astronomi de renume: Victor Anestin, Constatin Pîrvulescu și Nicolae Donici. Expoziția temporară va ilustra toate perioadele prin care a trecut Observatorul Astronomic, cu informații și ilustrații din arhive.

Din iunie 2020, la Palatul Suțu – „Muzeul Anastase Simu și Pinacoteca București”

Într-un demers de recuperare a informațiilor legate de istoricul acestei colecții reprezentative pentru fenomenul colecționismului în prima parte a secolului al XX-lea, ne-am propus organizarea unei expoziții care să prezinte atât opere de artă în original, cât și documente, fotografii și alte materiale de arhivă. Muzeul Simu a funcționat ca instituție privată în clădirea în formă de templu din Str. Mercur din 1910 până în anul 1927, când a fost donat statului. Muzeul Simu a deținut lucrări de pictură, sculptură, grafică și arte decorative, care erau prezentate în cadrul a cinci secțiuni.

La 21 mai 1937 a fost inaugurată o nouă secție a muzeului în fosta locuință a proprietarilor, care a primit titulatura Casa-Simu-Muzeu, în conformitate cu testamentul colecționarului, reprodus de Marius Bunescu (multă vreme director al muzeului), în Actele Fundației Anastase Simu. Pentru început au fost expuse la simeza noului locaș de artă cu care se îmbogățea Capitala numai opere de artă din școala română și franceză a secolului al XIX-lea. Muzeul Simu a reprezentat o conexiune importantă a mediului artistic și academic românesc cu lumea occidentală.

Muzeul Anastase Simu și Pinacoteca Municipală au avut o viață comună pentru o vreme: după ce a fost găzduită în Casa Amiral Vasile Urseanu, colecția Pinacotecii s-a mutat în Casa-Simu-Muzeu. Deși inițial cele două instituții au avut titulaturi separate, la sfârșitul anilor 1960 cele două colecții s-au contopit devenind „Muzeul de artă al Municipiului București Anastase Simu”.

În prezent, o parte importantă a colecției Simu este prezentată la Muzeul Colecțiilor de Artă, iar Pinacoteca Municipiului București păstrează, de asemenea, câteva lucrări reprezentative.

Astfel, Secția Artă a Muzeului Municipiului București dorește să continue demersurile de recuperare a informațiilor referitoare la Colecția Simu și să expună, la Palatul Suțu, câteva dintre lucrările deținute provenind din Muzeul Simu. În anul 2019, Muzeul Municipiului București a fost partener, alături de Muzeul Național de Artă al României și Arhivele Naționale, în cadrul proiectului intitulat Recrearea în realitate virtuală a Muzeului Simu și rememorarea altor victime ale demolărilor realizate în București în perioada comunistă, colaborare ce va continua și pentru realizarea acestei expoziții.

Vizitatorii vor descoperi istoria unui muzeu demolat de regimul comunist și povestea capodoperelor care se se aflau în acesta. În plus, pe durata expoziției vom organiza o serie de conferințe în care vor fi prezentate materiale din arhiva Simu a Pinacotecii București.

Din iulie 2020, la Palatul Suțu – „Reclama modelează lumea – un itinerar în colecțiile Muzeului Municipiului București”

Muzeul Municipiului București, prin colecțiile sale de patrimoniu mobil, va oferi vizitatorilor o plimbare nostalgică, o expresie a timpurilor trecute în jurul reclamelor, obiectelor de publicitate și propagandă. Reclama reprezintă forma prin care se îmbină dorințele și tendințele societății, năzuințele omului în materie de consum, despre lux, obiceiuri alimentare și igienice, boli și tratamente dar și despre ignoranță, credulitate și creearea de iluzii; are rolul de a convinge, tema și tehnica dezvăluind o parte din istorie. Multe dintre obiectele expuse au călătorit din vremuri de demult, traversând timpurile, au fost o revelație în stilul de viață al generației bunicilor noștri și reflectă modul în care, viața de zi cu zi a fost transformată. Expoziția urmează să valorifice obiecte de artă din colecțiile MMB: Artă decorativă sticlă-porțelan, Diverse, Tipărituri și Imprimate, Fotografii, Artă Plastică, Textile și Accesorii Vestimentare, obiecte care se vor face cunoscute pentru prima dată publicului vizitator.

Din septembrie 2020, la Muzeul Storck – „Carol Pop de Szathmári, desenator și acuarelist”, lucrări din colecția Muzeului Frederic și Cecilia Cuțescu Storck

Carol Pop de Szathmári este primul pictor din spaţiul românesc atras de tematica etnografică și de cea orientală. Devenit pictor agreat de mai mulţi domnitori români, George Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I, călătoreşte cu ultimii dintre ei la Constantinopol. La Muzeul Storck se află o remarcabilă colecție de artă grafică realizată de Carol Pop de Szathmári, lucrările provenind din colecția soților Ortansa și Alexandru Satmari, acesta din urmă fiind unicul fiu al artistului. Ortansa Satmari a fost sora Ceciliei Cuțescu Storck, fapt care explică prezența acestei valoroase colecții în patrimoniul Muzeului Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck.

În expoziție vor fi prezentate circa 20 de lucrări din această importantă colecție, chiar în interiorul muzeului, ca o continuare a conceptului expozițional de promovare a caselor – atelier de artist. Conceptul a fost dezvoltat de Secția Artă pe parcursul anului 2019, prin expoziții medalion, ca de exemplu: „Magia liniei. Ligia Macovei și lirica eminesciană”, „Grafica de călătorie. Cecilia Cuțescu Storck” sau „Aman negativ”.

Din septembrie 2020, la Muzeul Macovei – „Cecilia Cuțescu Storck și Ligia Macovei, o relație inedită: maestru-discipol”

Floarea cu draperie – Cecilia Cuțescu Storck

Expoziția-medalion se va deschide în cadrul muzeului care adăpostește Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei. În anul 1916, Cecilia Cuțescu Storck devenea prima profesoară la catedra de arte decorative de la Universitatea de Arte Frumoase din București, deținând această catedră până în anul 1947, fiind și prima femeie profesor care a fost angajată la o academie de artă, de stat, din Europa. Ligia Macovei a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, la secţia de artă decorativă, iar între cele două artiste există o importantă legătură, având în vedere că Ligia Macovei a studiat la Academia de Artă, la clasa Ceciliei Cuțescu Storck. Expoziția urmează să aducă în atenția publicului această relație specială, având în vedere că, la clasa Ceciliei Cuțescu Storck se studia și ilustrația de carte, pe lângă arta decorativă sau pictura murală, domeniu în care Ligia Macovei a excelat.

Din septembrie 2020, la Palatul Suțu – „Remember Cornel Medrea. Mentor și maestru”

Continuând seria expozițiilor organizate de Secția de Artă, Colecția de artă Cornel Medrea își invită marele public pentru o reamintire a ceea ce a însemnat moștenirea culturală lăsată de acest maestru al artelor plastice. Artistul Cornel Medrea (1888-1964) este recunoscut internațional pentru sculptura sa cu tente realiste și nelipsitele referințe la arta antică.

Longevitatea, introspecția și măiestria i-au hărăzit maestrului posibilitatea de a crea în sentimentul epocii pe care o traversa. Momentele artistice definitorii sunt bine evidențiate printr-o evoluție a stilului care alternează prin influnțele majore, fie cele de natură istorică sau personală. Expoziția va reflecta cei 50 de ani de creație medriană, inclusiv prin expunerea unei impresionante și inedite lucrări.

Din octombrie 2020, la Palatul Suțu – „Viața în Sud-Estul României acum 6500 ani”

Zeița de la Vidra

Cultura Gumelnița, denumită astfel datorită cercetărilor întreprinse în România în tell-ul eponim de la Gumelnița (situat aproape de malul stâng al Dunării, lângă orașul Oltenița, jud. Călărași), definește debutul eneoliticului în România către începutul mileniului V a. Chr. Evoluția sa a fost împărțită în două faze principale care au durat aproape un mileniu, populația acestei culturi ocupând o vastă regiune de la țărmul Mării Negre în Est, până în Bulgaria centrală la Vest, la Nord până în apropierea Munților Carpați, iar la Sud până dincolo de Munții Balcani.

O parte a așezărilor gumelnițene erau de tip tell indicând o locuire intensă pe același amplasament, în apropierea surselor de apă, de multe ori pe promontorii cu poziție dominantă. Cultura materială a acestei populații este una bogată și deosebit de interesantă, diversificată, evidențiind un nivel ridicat al cunoștințelor tehnice. Ceramica de foarte bună calitate prezintă forme foarte variate cu decor incizat, plastic sau pictat cu grafit. Pe lângă uneltele de os sau corn, cele lucrate în piatră, în special din silex, sunt numeroase și variate. Cuprul forjat sau turnat tinde să fie folosit în mod curent pentru obținerea unor unelte de mici dimensiuni sau a obiectelor de podoabă. Sunt produse în număr important și uneltele mari. Cuprului i se alătură și aurul din care sunt realizate obiecte de podoabă. Arta figurativă este reprezentată de statuetele zoomorfe și antropomorfe modelate în general în lut.

Pornind de la diversitatea colecțiilor Muzeului Municipiului București și ale Muzeului Civilizației Gumelnița din Oltenița în ceea ce privește tipologia de obiecte amintite mai sus, precum și de la recentul parteneriat semnat de mai multe instituții muzeale (între care și Muzeul Municipiului București), care a permis reluarea cercetărilor arheologice sistematice în așezarea eponimă a culturii Gumelnița acum mai bine de doi ani, ne propunem realizarea unei expoziții monografice asupra uneia dintre cele mai importante culturi neolitice din România. Expoziția eveniment va aborda o serie de registre tematice precum contextul general al neoliticului și eneoliticului în Sud-Estul României, locuirea, hrana, ceramica și primele obiecte metalice, relația cu alte populații de la imagine la imaginar etc.

Expoziția, care va reuni cele mai frumoase obiecte gumelnițene din colecțiile celor două muzee, între care se va remarca frumoasa Zeiță de la Vidra, își propune să valorifice patrimoniul cultural asociat acestei culturi din colecțiile amintite, dar și rezultatele cercetărilor arheologice sistematice realizate în stațiunea eponimă în decursul ultimilor doi ani, să aducă mai aproape publicului vizitator detalii referitoare la neoliticul din România cu accent pe cultura Gumelnița, dar nu în ultimul rând expoziția se vrea a fi și un eveniment organizat în memoria celui care a fost marele arheolog Dragomir Nicolae Popovici, formator al mai multor generații de arheologi preistoricieni din România.

Din octombrie 2020, la Palatul Suțu – „Hans Mattis-Teutsch, sub semnul avangardei”

Organizată de Muzeul de Artă Braşov, în colaborare cu Muzeul Municipiului Bucureşti – Secţia de Artă, expoziţia „Hans Mattis-Teutsch. Sub semnul avangardei” a fost itinerată la Muzeul Ferenczy Szentendre (2015), Muzeul de Artă Cluj-Napoca (2017), ICR Viena şi Muzeul Judeţean de Artă „Centrul artistic Baia Mare” (2018). Curatorul expoziţiei este Radu Popica. Demersul expoziţional urmăreşte evoluţia creaţiei artistului între anii 1917-1932. Secţia de Artă a Muzeului Municipiului Bucureşti continuă demersurile sale prin care îşi propune să aducă în atenţia publicului modul în care artiştii din spaţiul românesc s-au raportat la mişcările de avangardă, această expoziţie venind în completarea unui proiect anterior intitulat „Avangardă – Ariergardă. De la premisele avangardismului românesc la puterea realismului socialist”, prezentat în anul 2019.

Din octombrie 2020, la Observatorul Astronomic – Imagini de pe Planeta Marte

Planeta Marte se poate vedea destul de ușor de pe Pământ, fiind vizibilă cu ochiul liber, însă nu se vede la fel în fiecare lună sau an. Următoarea opoziție se produce pe 13 octombrie 2020, la ora 23 UT. Cu ocazia apropierii planetei vom oferi publicului o expoziție temporară, care va conține imagini luate de pe orbită de sonde spațiale americane, europene și indiene, dar și de la sol. Panourile de expoziție vor conține și harta planetei realizată de sonde spațiale pentru ca vizitatorii să poată asocia ceea ce văd prin telescop cu formele de relief adevărate. Vom oferi și o serie de imagini obținute la observator din anii 1950 până în 2018, precum și desene ale astronomilor amatori de la opozițiile anterioare.

Din noiembrie 2020, la Palatul Suțu – „De la anatomia artistică la opera finită”

Theodor Pallady – Nud

Expoziția anuală a Pinacotecii Municipiului București se va deschide la Palatul Suțu în luna noiembrie 2020. Conceptul pornește de la definiția anatomiei artistice, aceasta fiind știința care studiază din punct de vedere estetic relațiile dintre dimensiunile, reliefurile și proporțiile corpului uman, jocul mușchilor, diferite atitudini și mișcări, cu scopul teoretizării și înțelegerii frumuseții. Reprezentarea corpului uman și portretistica în arta plastică, presupune ca artistul să aibă serioase cunoștințe de anatomie, fiziologie, antropologie sau psihologie.

Picturile, operele finite, care se vor expune cu această ocazie sunt realizate de mari maeștri ai artei românești: Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Mișu Popp, Constantin Lecca, G.D. Mirea, Daniel Rosenthal, Nicolae Enea, Mihail Dan, Anton Chladek, Theodor Pallady, Ion Theodorescu-Sion, Ștefan Dimitrescu, Corneliu Baba, Nina Arbore, Mina Byck Wepper, Frederic Storck, Cornel Medrea etc.

Prin acest concept expozițional, unic în România, va fi adusă în actualitate importanța studierii anatomiei artistice în orice sistem educațional de tip plastic. Lecțiile de anatomie artistică au fost și rămân baza înțelegerii modului de funcționare a acelei capodopere a naturii, care este corpul uman. Artiștii Renașterii au conștientizat importanța deținerii unor informații corecte privind structura și modul de funcționare a corpului uman. Interesul lui Leonardo da Vinci pentru anatomie, de exemplu, a debutat în anul 1489 pe când se afla la curtea ducelui de Milano, Ludovico Sforza.

În forma sa modernă, anatomia artistică a început să se dezvolte în România mai târziu, mai ales din a doua jumătate a secolul al XIX-lea. Anterior, în România dominase arta postbizantină, în care canoanele de reprezentare ale corpului uman erau foarte stricte și spiritualizate.

În anul 1901, Școala de Belle Arte din București premia o lucrare realizată de Constantin Brâncuși, în colaborare cu profesorul de anatomie, doctorul Dimitrie Gerota. Este vorba de „Ecroșeu”, o lucrare care avea să însemne începutul răsturnării regulilor sculpturii academice.

O altă personalitate importantă pentru conturarea acestui concept expozițional este Joseph Francisc Rainer (1874-1944), care va activa la Catedra de Anatomie a Facultății de Medicină din Iași, preluând apoi Catedra de Anatomie din București, unde rămâne până în 1941. Are contribuții extrem de importante în promovarea conceptului de anatomie funcțională, căutând să elimine descrierea rece și seacă, care presupunea enumerarea noțiunilor fără a ține seama de ființa vie.

În expunere, vizitatorii vor afla tainele realizării unei lucrări de anatomie artistică, cum se poate obține proporția corectă, în ce constă perspectiva, când este necesară tehnica umbrei și cum se ajunge la forma operei finite.

Din noiembrie 2020, la Palatul Suțu – „Moda în Bucureștiul interbelic”

Expoziția este dedicată modei și evoluției sale și vine în întâmpinarea celor interesați de viața urbană sub toate aspectele ei. Întoarcerea în timp prin analiza frumosului, a artelor decorative, în special a costumului, în strânsă legătură cu dezvoltarea arhitectural-urbanistică a Bucureștiului, demonstrează o evoluție fascinantă și complexă pe toate aceste planuri. Istoria oferă date suficiente pentru a începe acest demers: gravurile, artele plastice, fotografia de epocă cu personaje, străzi și bulevarde, terase și cârciumioare, veșmintele păstrate în colecția muzeului, toate acestea ne vor ajuta să recompunem o epocă interesantă și înfloritoare trăită de bătrânul București. Șansa de a studia colecțiile Muzeului Municipiului București, cu precădere pe cea de Costum și Accesorii vestimentare, a făcut să se nască dorința de a face cunoscute comorile patrimoniale, dar și evoluția modei, oglinda vieții simple sau complicate a fiecăruia dintre semenii noștri. În sala de Conferințe de la parterul Palatului Suțu vor putea fi admirate costume elegante, chipuri și imagini ale orașului, interioare de casă, acum o amintire vie a vieții frenetice de odinioară.

Din decembrie 2020, la Palatul Suțu – Caricatură și umor – o peniță satirică din Colecțiile Muzeului Municipiului București”

Expoziția pune în valoare obiecte culturale din patrimoniul Muzeului Municipiului București ce nu au mai fost expuse niciodată, făcându-se astfel cunoscute pentru prima dată publicului vizitator. Vor fi expuse caricaturi portretistice din lumea politică și lumea artistică din Colecția Artă plastică pictură: ulei pe carton, ulei pe lemn, ulei pe pânză, acuarele și desene; ceramică smălțuită sec. XX, atelier românesc; desene umoristice ale unor aspecte/situații intenționat exagerate pentru a atrage atenția și a satiriza din Colectia Artă Decorativă Sticlă-Porțelan; cărți poștale – caricaturi politice, din Colecția Fotografii, Cărți Poștale și Clișee Fotografice. Expoziția se dorește a fi una înzestrată cu nostime profunzimi, pe care desenatori celebri le-au abordat cu o amuzantă seriozitate.

Prezentări scrise de: Ovidiu Moţ, Secţia Restaurare-Conservare; Silvia Zamfir, coordonator secție Antropologie Urbană; Mădălina Manolache, muzeograf Muzeul Nicolae Minovici; Marius Turda, Profesor Universitatea Oxford Brookes, Oxford, Marea Britanie; Dr. Dana Roxana Nicula, muzeograf Biroul de Istorie modernă și contemporană; Rodica Ion, muzeograf, Muzeul Memorial Gheorghe Tattarescu; Adrian Șonka și Elisabeta Petrescu, muzeografi Observatorul Astronomic Vasile Urseanu; Angelica Iacob, șef Secție Artă; Ana Maria Măciucă, muzeograf; Ortanța Constantin, Secția Patrimoniu și Evidență Centralizată; Dr. Elena Olariu, Director adjunct Artă, Restaurare, Conservare; Felicia Raetzky, muzeograf; Dr. Dan Pîrvulescu, director adjunct MMB; Dr. Maria-Camelia Ene, șef Birou Istorie Medievală Bucureșteană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *