Profesionalizarea din perspectiva anilor 1930

Profesionalizarea reprezintă investiția constantă în factorul uman. Mai întâi trebuie recuperată «inteligența mâinilor» priceperile, aptitudinile, sau cum mai sunt azi numite: «skills». Apoi educația și formarea profesională. Dar „cea mai importantă reformă care trebuie făcută este cea a mentalității, pentru a întări capacitatea de a traduce ideile bune în fapte reale” (Călin Georgescu, Pentru un ideal comun). Un proiect de țară nu se poate înfăptui decât printr-o populație sănătoasă, educată și bine informată, căci „numai astfel ea este stăpână pe soarta sa și devine imună la orice acțiune de intoxicare sau manipulare”. Tot educația oferă coerența unei viziuni pe termen lung construită pe anticipare, prognoza nefiind doar un apanaj al economiei planificate.

Care ar fi începutul dorit profesionalizării? Cu o schimbare de atitudine individuală care să prefigureze schimbarea de mentalitate și să impună, în final, profesionalizarea clasei politice. Ne poate ajuta în căutările noastre, un text din Mihail Manoilescu (1942): „Păstoritul corespunde pe plan cultural cu analfabetismul, agricultura cu școala primară, comerțul și industria cu gimnaziul și, respectiv, liceul. Industria dezvoltă calitățile intelectuale, de rezistență, de disciplină. Mașina crează o formă superioară de disciplină; datorită ei, timpul începe să fie prețios, măsurat în minute și secunde”.

Toate observațiile și toate experiențele acumulate de omenire până în prezent arată, chiar demonstrează faptul că reconstruirea e mult mai dificilă și mult mai primejdioasă decât construirea nouă de la început. Pentru ce? În primul rând pentru că terenul este liber și trebuie să faci curățenie și să obții libertate. Apoi, pentru că forțele care au condus nu sunt totalmente lichidate și încă pândesc în culise și în întuneric. În al treilea rând pentru că dușmanii și concurenții sunt avizați și ca atare sunt deciși să aplice tratamente preventive și să extermine din germen. Despre acest detaliu avertiza la vremea lui Niccolò Machiavelli: „când dușmanul vine să atace, diviziunile interne sunt cauza ruinării acelui stat. Partidul cel mai slab devine instrumentul invadatorului, iar partidul cel mai tare se vede lipsit de totalitatea resurselor naționale”.

României îi lipsește o „hartă a viitorului” profesionalizării. Iar această cartografiere a viitorului profesionalizării ține numai de factorul uman. Și anume de investiția continuă în factorul uman. După cum spunea la vremea lui Spiru Haret „Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”. În ultimii treizeci de ani de libertate de opinie și de atitudine, foarte puține au fost demersurile pozitive susținute prin argumente constructive, cu repere clare și etape care trebuie urmate.

Dr. Adrian Majuru

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *