Primiți cu colindul? Vechi colinde creștine: cântecele de stea

În vremurile de altădată, în seara din Ajunul Crăciunului copiii „umblau cu steaua” din casă în casă, vestind nașterea lui Iisus și cântând așa numitele „cântece de stea”. Dintre acestea, cel ce s-a impus de-a lungul timpului, pe care-l auzim și astăzi este: „Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/ Steaua strălucește/ Și lumii vestește…”. Cântecele de stea sunt creații întocmite de Biserică, pentru a contrapune vechilor colinde de origine precreștină, o variantă creștină. În cântecul de stea se povestește episodul în care magii (învățații, filosofii vremii) ajung la locul nașterii lui Iisus ghidându-se după steaua, care, potrivit vechilor prorociri, s-a arătat când s-a născut Mesia.

Prima versiune tipărită în românește a acestei colinde creștine se găsește în cartea de cântări bisericești numită Catavasier, publicată în anul 1747 la Tipografia Episcopiei Râmnicului.

La sfârșitul cărții, ieromonahul Lavrentie, corectorul și îngrijitorul ediției arată că a adăugat: „stihirile ce le cântă copiii când umblă cu steaua în seara Naşterii lui Hristos și cetitoriule ce vei ceti și cu poetica vei socoti și de nu vor veni la număr bine să știi, că noi precum le-am găsit, așa le-am tipărit, dupre cum s-au obicinuit a să cânta, iar n-am mai umblat a le număra”. Colinda are 43 de versuri („stihiri”) (din care reproducem un fragment după exemplarul aflat la Biblioteca Academiei Române):

Steaua de sus răsare/ Ca o taină mare. / Steaua străluceşte/, pre Hristos vesteşte. / Steaua îşi dă rază,/ Pre maghi îi luminează./ Şi maghii grăiescu/, Grai filosofescu:/ Tu ești cea prorocită/ De Va(r)alam vestită,/ Că de când pământul/ N-au născut cuvântul/ Și fără de acesta/ N-au născutu Precista./ Născu pre Hristosu/ Lumii spre folosu./ O, stea prea luminoasă,/ Din toate aleasă/, Cu a ta ivire/ Ne înveți întocmire/ Și noao ne scrie/ În astrononomie/ Că s-au născut josu/ Împăratul Hristosu/ În cetatea lui Davidu/ Pildă arătându (…)”. După colindă se dă şi textul urării („Orație”) pe care colindătorii o adresau stăpânilor casei.

O altă versiune a acestei colinde, care circula în manuscris la începutul secolului al XIX-lea, va include poetul și profesorul de muzică bisericească, Anton Pann (1796 sau 1798- 1854) în culegerea: „Versuri sau cântece de stea. Ce se cântă la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos”. Prima ediție a fost publicată pentru prima dată în 1830 la București și interesul de care s-a bucurat a făcut să fie reeditată de cinci ori.

Biblioteca MMB deține un exemplar din cea de-a cincea ediție, apărută în 1852, din care reproducem un fragment:

Steaua sus răsare / Ca o taină mare/ Steaua luminează/ Și adeverează/ Steaua strălucește/ Și lumii vestește/ Că astăzi curata/ Prea nevinovata/ Fecioara Maria/ Naște pre Mesia/ În țara vestită/ Vitfleem numită/ Magii cum zăriră/ Steaua și porniră/ Mergând după rază/Pre Hristos să vază (…)”.

Cartea cuprinde în prima parte zece cântece de stea, urmate de cântece bisericești și morale. În a doua parte cântecele sunt redate în notația muzicală a vremii.

Text de dr. Daniela Lupu – Biblioteca Muzeului Municipiului București