Interviu cu Andreea Pascaru și Thede Kahl, coorganizatori ai Simpozionului de Antropologie Urbană, ediția a VII-a

Piețele etnice – de la diversitatea etnică la etno-business

– Doamnă Andreea Pascaru, ați fost moderatoarea Simpozionului de Antropologie Urbană, de aceea vă întreb cât a fost de interesant, cum vi s-a părut?

Andreea Pascaru: Participanții au venit cu o bogăție de informații, ne-au fost livrate diferite perspective reflectând experiențele personale și rezultatele științifice ale fiecărui cercetător în parte. S-au adunat și impresii de călătorie din Balcani până în Bolivia, Mexic și chiar și din China. Toate acestea au făcut posibilă o ramificare complexă a tematicii. Noi am pornit de la ideea că ethnic markets în primul rând înseamnă vinderea unui produs etnic autentic care se extinde nu doar spre vânzarea acestuia, ci mai ales a unor povești autentice. Ne bucurăm că de data aceasta am reușit să împletim în contextul revistei o tematică dragă nouă și la care am ajuns după un periplu de ani buni prin bazarurile lumii, căutând de fapt mereu diversitatea oamenilor și specificul locului. Cercetând minorități etnice sau lingvistice, este inevitabil să nu observi cum ele sunt reprezentate și în mozaicul colorat al piețelor, unele dintre acestea fiind recunoscute și ca patrimoniu cultural. Cred că sunt spații din care ne putem extrage încă multe cunoștințe și putem dezbate vreme îndelungată pe marginea lor.

– Domnule Thede Kahl, vă rog să ne descrieți pe scurt tema prezentării dumneavoastră.

Thede Kahl: Eu am dezbătut asupra „Ottoman bazaar heritage în the Balkans. What remains «Turkish» în today’s Southeast Europe?”, am căutat deci, urmele așa-zise otomaneale bazarului din Balcani. Ce a rămas „turc” în sud-estul Europei de astăzi, fie el creștin sau musulman. În mare parte m-am referit însă la zonele predominant musulmane în care s-a păstrat o perspectivă pozitivă asupra acestei moștenirii culturale, însă și în zonele predominant creștine se pot obseva multe astfel de influențe. Aceasta se vede și în expresii lingvistice, dar și în comportament, în moștenirea culturală, arhitecturală din perioada respectivă. Și acolo găsim mai multe tradiții. Chiar și lingvistic putem să vorbim despre păstrarea vocabularului otoman în câteva limbi sud-est europene, ca de exemplu „mahala” sau „bazar”, în unele limbi limbi cu o conotație negativă, în altele cu una neutră. Desigur că în expunere am oferit mai multe exemple.

– Tema principală a simpozionului a fost „Piețele etnice” în spațiul urban modern. De la diversitate etnică la etno-business”. Cum ați ales această tematică?

Thede Kahl: Toți suntem încântați de piețe, ne plac. Piețele au ceva seducător în ele, așa că ne-am lăsat seduși de ele pentru această tematică. Ele servesc în primul rând scopului de aprovizionare, dar, dintr-o perspectivă antropologică, ele reflectă relațiile umane. Prin urmare, ele au ceva estetic, exotic, dar și problematic.

Acolo se întâlnesc limbile și culturile unei zone și se pot observa foarte multe fenomene științifice pe care le găsim într-un spațiu mic, care ne ajută să înțelegem însă și fenomene macro. De exemplu, cum sunt folosite limbile standard între țări și regiuni. Le putem observa mult mai bine la un nivel micro, într-o piață, la cumpărături de exemplu, când întrebăm ceva într-o limbă care nu este limba oficială a statului. Ne-a interesat cum se regăsesc, în general, aceste limbi ale minorităților și cum se coexistă ele într-o piață. Acesta a fost motivul pentru care am hotărât tema conferinței.

– Cum vi se pare că a evoluat de-a lungul anilor acest simpozion?

Thede Kahl: A avansat și a avansat bine. Deja are un anumit nivel, deja nu se anunță oricine. Ne bucurăm în primul rând că s-a revenit la întâlnirile live. Fără nicio excepție și prezentările de la simpozionul de anul acesta au fost de nivel înalt, în concordanță și cu cerințele revistei muzeului.

Andreea Pascaru: În cadrul simpozionului am avut o perspectivă mai amplă asupra Balcanilor. Sigur că în periplul meu balcanic am avut eu însămi ocazia să văd foarte multe piețe, piața aflându-se printre locurile mele preferate. Oamenii, vor nu vor, sunt atrași întotdeauna de aceste locuri pentru că le simt atmosfera multiculturală, complexă, plină de entuziasm. Piețele sunt locuri carismatice. O piață are câte ceva pentru fiecare. Oameni feluriți contribuie împreună la mozaicul piețelor. După cum spunea o participantă: aceste locuri mișcătoare degajă o umanitate aproape de negăsit în siturile de cultural haritage, lipsite adesea de sentimentul uman.

Am simțit o sonoritate puternică în lumea științifică și sper că ea se va dezvolta în continuare de-a lungul timpului. Aprofundarea tematicii prin experiența personală a cercetătorului este baza principală pentru articolele ce vor apărea în următorul număr al revistei de Urban Antropology.

– Care vor fi următorii pași în colaborarea cu MMB?

Thede Kahl: Pentru viitor ne gândim la o conferință sau poate chiar o expoziție.

– Ce mesaj ați dori să transmiteți cititorilor referitor la piețele despre care s-a discutat?

Andreea Pascaru: Poate unul dintre cele mai importante ar fi să nu uităm să ridicăm privirea dinspre produse către oameni, spre vânzători, să-i privim și ca personaje care ne pot livra povești despre viață, ne pot îmbogăți spectrul uman. Să ne uităm mai mult în jurul nostru. Oamenii din piață nu ne livrează numai spontaneitate, ci și creativitate. Pentru mine ei sunt în mare parte niște actori, iar produsele lor sunt instrumentul ca să ajungă la noi. Desigur, nu este peste tot la fel, nu totdeauna întâlnim vânzători creativi de care suntem impresionați – dar în cele mai multe cazuri ei există și trebuie descoperiți. Dacă mergem în piețele etnice, atunci avem de-a face și cu un peisaj foarte inspirator. Și eu cred că asta este important. Oriunde mergem, să căutăm elementul care ne inspiră și de care să ne aducem aminte. Să căutăm în primul rând oamenii!

Thede Kahl: Vorbim despre lucruri foarte diferite dacă discutăm despre piață etnică și limbi care sunt vorbite în acele locuri. Piața și regiunea din care sunt anumite produse. Pentru că dacă ne referim la limbile vorbite de oameni, vorbim și despre o categorie mare deseori problematică. Nu e ceva romantic. „Aa, ce frumos, o piață etnică!” Însă ea, de multe ori reflectă aspecte precum discriminarea, migrația, fel de fel de probleme, etnii cu mai multe sau mai puține resurse. În unele piețe vorbim chiar de „periferii”, de diverse colțuri: cel rusesc, cel armean sau cel turcesc – față de o piață lipsită de latura etnică din perspectivă antropologică, deci un aspect problematic. Multe produse și piețe sunt percepute ca fiind „etnice”, fie (a) pentru că produsele oferite sunt realizate în mod predominant de un anumit grup etnic, fie (b) pentru că vânzătorii aparțin unui grup etnic, fie (c) pentru că baza de clienți este formată în mod predominant din reprezentanții unui anumit grup etnic. Chiar și în epoca globalizării, acestea continuă să fie asociate cu o anumită etnie, deși, ca rezultat al asimilării și aculturației, importanța atributului de „etnic” a scăzut drastic sau a dispărut cu desăvârșire. Însă, cu pretenția de originalitate și apartenență etnică, alte asocieri etnice întâmpină dificultăți în a supraviețui pe piață. Prin urmare, elementul „etnic” devine o afacere în care pot apărea relații de concurență și dependențe. Conferința noastră ne-a făcut pe noi toți, organizatori și participanți, să simțim că „cercetători de piață” din toată lumea au venit la București și s-au delectat cu o plimbare științifică productivă prin piețele lumii.

Interviu realizat de Simona Popescu