O poveste de succes pictată ca o declarație de dragoste peste ani

În Laboratorul de restaurare pictură al Muzeului Municipiului București a intrat o lucrare din patrimoniul muzeului, biroul Patrimoniu și Evidență Computerizată. Conform fișei analitice de evidență care a fost întocmită în anul 2020, datele de identificare cu care a sosit pictura au fost Ion A („semnătură ilizibilă”), „Fabrica de bere Luther – Grivița”, inventar 110490, 47×68 cm, ulei pe pânză.

La intrarea picturii în laborator, în partea dreaptă, jos, în culoare de ulei roșu se putea vedea o semnătură indescifrabilă și datarea „99”. Deși s-a considerat că pictura ar fi fost făcută de un anume „Ion A”, cercetarea la microscop în lumină albă, ultraviolet, dar și cu filtru de polarizare a pus în evidență semnătura „Jos. Aschenbrenner 99” (Josef Aschenbrenner).Tipul de pânză folosită de pictor, preparația aplicată direct pe pânză de o manufactură specializată în realizarea produselor pentru artiști, gradul de oxidare al acestora, dar și al stratului de culoare și al manierei de lucru a pictorului, craclurile de bătrânețe pornite de la nivelul preparației prezente pe toată suprafața au confirmat așezarea lucrării la finalul secolului al XIX-lea.

Deși sunt puține date publice în legătură cu activitatea artistică a lui Josef Aschenbrenner, s-a putut desprinde faptul că este un artist cu origini bavareze, cu o prezență sporadică în piața de artă din zilele noastre, dar edificatoare în ceea ce privește maniera de lucru, cu evidente valențe artistice.

Josef Aschenbrenner a pictat imaginea proprietății industriașului german Erhard Luther, cel care a construit în 1869 Fabrica de bere Luther din șoseaua Basarabilor și a făcut un succes pe piața românească cu berea Luther. Erhard Luther ale cărui merite au fost recunoscute chiar și de Curtea Regală a României și căruia i s-a acordat în 1884 cetățenia, moare în anul 1890 după ce pusese piatra de temelie a noii fabrici pe terenurile pe care le achiziționase în anii 1885-1890 lângă construcțiile vechii fabrici. Întregul complex al fabricii împreună cu fâșiile de teren cu locuințe destinate familiei și unora dintre angajați, dar și parcul și braseria Luther rămân moștenire celei care i-a fost permanent alături, soția sa, Sofia Luther.

În 1894 Sofia Luther s-a căsătorit cu industriașul D. Marinescu Bragadiru, posesorul Fabricii de bere Bragadiru, iar fabrica a purtat până în 1905 noul nume, Sofia M. Bragadiru.

Comanda târzie dată artistului Josef Aschenbrenner pentru realizarea „portretului” Fabricii, în 1899, față de momentul morții fondatorului trebuie să fi fost dată de Sofia M. Bragadiru în sensul sublinierii succesului după ce au fost finalizate lucrările la noua fabrică, proiectul de suflet al Erhard Luther, dar și în sensul unei cărți de vizită pentru proprietară.

Pictura, imagine aeriană profund descriptivă a domeniului, urmărind o desfășurare fotografică a tuturor bunurilor și utilităților fabricii, totuși cu mijloace plastice elaborate, pare să fie o declarație artistică a desăvârșirii proiectului de dezvoltare a complexului început de fondator și finalizat de soție.

Lucrarea, la origine făcută pe o pânză de in cu tramă largă și gren mic preparată în comerț și fixată în cuie pe un șasiu din lemn, a fost la un moment dat desprinsă de pe șasiu. Urmele de frecare la colțuri, în special în partea stânga jos, și rupturile lărgite, oxidate, cu urme de rugină de pe margini ce corespund cu zona de inserție a cuielor arată că încă de când mai stătea pe șasiu lucrarea se desprinsese pe alocuri din cuie. Acest lucru a fost o cauză de stres care a dus la degradări la nivelul suportului, dar și la nivelul stratului pictural prin producerea de lacune și tendință de desprindere a acestuia în jurul lacunelor.

Dat fiind faptul că lucrarea nu a fost vernisată, la lumină ultraviolet s-a observat fluorescența fiecărei culori în parte în funcție de pigmentul și cantitatea de liant folosite în compunerea unei culori și o fluorescență violaceu tulbure dată de stratul de murdărie aderentă de pe suprafața picturii.

Pe toată suprafața lucrării există formate cracluri de bătrânețe pornite de la stratul de preparație. Semnătura a fost aplicată pe culoarea uscată, dar la scurt timp de la finalizarea lucrării, fiind craclată odată cu întreaga pictură ceea ce dovedește că semnătura aparține pictorului.

La microscop s-au putut observa lacune de strat pictural produse la întretăierea craclurilor în urma mișcărilor pânzei fără cadrul restrictiv al șasiului. În zona submediană centru s-au produs la un moment dat, probabil când pictura încă mai era fixată pe șasiu, o ruptură și o mică spărtură la nivelul suportului însoțite de dizlocarea stratului pictural, de lacune de strat de culoare. În jurul lacunelor exista tendință de desprindere a stratului pictural.

Tratamentul a constat în consolidarea suportului, dar și a stratului pictural în vederea aducerii în stare de expunere a unei picturi cu probleme de structură în ceea ce privește conservarea, dar și reprezentarea vizuală.

După consolidarea locală în zonele în care existau tendințe de desprindere de strat pictural s-a făcut întinderea lucrării pe un șasiu nou confecționat cu pantă, pene, și traverse în cruce, s-a curățat stratul pictural de murdăria aderentă, s-au chituit lacunele stratului pictural, s-a făcut integrarea cromaică și s-a aplicat un verni final pentru uniformizarea luciului și pentru protejarea stratului pictural față de factorii de degradare din mediul ambient.

În urma cercetării de laborator și a restaurării pictura a ajuns la starea de conservare corespunzătoare pentru a putea fi expusă și, totodată, a primit atribuirea corectă prin identificarea autorului ei.

Simona Predescu, expert restaurator pictură, MMB

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *