Interviu cu Joana Sousa Monteiro, director al Muzeului din Lisabona
O moștenire multiculturală reflectată în cinci părți ale unui întreg extrem de complex
– Ați susținut recent la București, la Palatul Suțu, răspunzând invitației Muzeului Municipiului București, Conferința internațională cu titlul „Reading the City: New Narratives and Inclusive Programmes at the Museum of Lisbon”. Vă rog să prezentați pe scurt pentru cititorii ziarului nostru Muzeul din Lisabona.
Joana Sousa Monteiro: Muzeul din Lisabona este alcătuit din cinci locuri unde puteți descoperi capitala Portugaliei și poveștile sale. Cu valențe și obiective complementare, Palácio Pimenta, Teatro Romano, Santo António, Torreão Poente și Casa dos Bicos au o singură identitate și o misiune comună: să dezvăluie bogăția unuia dintre cele mai vechi orașe din Europa.
– Vorbim deci despre un muzeu cu cinci locații diferite. Care este misiunea muzeului al cărui director sunteți din anul 2015 și pe care ați menționat-o și la conferință?
J.S.M.: Ca muzeu al orașului, misiunea Muzeului Lisabonei este de a conserva, cartografia și promova bogăția unuia dintre cele mai vechi orașe ale Europei, dezvăluind evoluția sa istorică și oamenii care au trăit în el sau au trecut prin el.
Astfel, dezvăluind diferitele dimensiuni ale istoriei Lisabonei, Muzeul își propune să sublinieze identitatea culturală, socială, economică, politică, antropologică și teritorială a orașului și să stârnească curiozitatea cu privire la amplasarea fizică și ocuparea orașului de-a lungul timpului, la relația sa cu râul ca legătură între maluri și poartă de acces către lume.
Munca întregii echipe de la Muzeul Lisabonei este ghidată de preocuparea pentru acuratețea istorică, reprezentativitate și conținut actualizat. Interpretând orașul prin mărturii materiale, Muzeul se străduiește să dezvăluie o moștenire multiculturală care a fost întotdeauna prezentă de-a lungul evoluției Lisabonei și care poate fi văzută și astăzi.
Accesibilitatea la conținuturile expuse, la colecții și la centrele în sine, precum și incluziunea activă și apropierea de diversele comunități din Lisabona au fost, de asemenea, priorități pe care Muzeul le-a luat în considerare și aplicat în numeroase inițiative, în parteneriat cu entități și proiecte externe.
– Care au fost etapele și scopul constituirii Muzeului din Lisabona?
J.S.M.: Scopul creării unui Muzeu Municipal care să documenteze istoria Lisabonei datează din 1909, când primul consilier republican al orașului a prezentat o propunere în acest sens. În primele decenii, istoria muzeului a fost caracterizată de ezitări, în principal din cauza lipsei unei locații adecvate. În 1930, Consiliul Local al orașului Lisabona a achiziționat Palatul Mitra și, după lucrări de adaptare a clădirii, Muzeul Lisabonei a fost inaugurat aici în 1942, conform unui program muzeal realizat de Mário Tavares Chicó (1905-1966). Acest spațiu s-a dovedit curând insuficient pentru a găzdui colecția și expoziția de istorie a orașului și a fost o soluție temporară.
După achiziționarea Palatului Pimenta în 1962, s-a decis mutarea muzeului în această locație la începutul anilor 1970. Noul program muzeal, elaborat de Irisalva Moita (1924-2009) între 1973 și 1975, propunea un discurs cronologic și evolutiv asupra orașului, raportat la colecția existentă, care crescuse considerabil, cu accent pe achiziționarea în 1953 a colecției lui Augusto Vieira da Silva (1869-1951), primul curator al colecțiilor Muzeului Orașului, și integrarea vestigiilor arheologice provenite din intervențiile efectuate în oraș între timp. Muzeul s-a deschis publicului în mai multe faze între 1979 și 1984.
Din 2015, pe lângă fostul muzeu al orașului, Muzeul din Lisabona a adăugat și alte unități muzeale municipale, cum ar fi fostul Muzeu Antonian, propus de Comisia Administrativă a Consiliului Local Lisabona în 1911 și creat în 1962, și fostul Muzeu al Teatrului Roman din Lisabona, inaugurat în 2001. Casa dos Bicos, care a găzduit cândva o secțiune a celei de-a 17-a Expoziții Europene de Artă, Știință și Cultură (1983), face parte, de asemenea, din actualul Muzeu din Lisabona, la fel ca și Torreão Poente, situat în Praça do Comércio.
– Deci Muzeul din Lisabona – la fel ca și Muzeul Municipiului București care include și el 12 locații – este un muzeu pavilionar. Un muzeu, cinci locații. Cum ați dezvoltat în aceste condiții strategia de comunicare astfel încât oamenii să înțeleagă că au de-a face cu o singură instituție, cu scop și mesaj comun?
J.S.M.: Muzeul din Lisabona funcționează ca un muzeu multi-sediu, dar această structură nu a fost planificată, ci a rezultat din dezvoltarea istorică a orașului. Deși s-a luat în calcul separarea locațiilor în muzee independente, s-a decis păstrarea unei structuri unice pentru a spune coerent povestea istoriei Lisabonei și pentru a evita costuri de management mai mari. Muzeul are cinci sedii principale, un sit arheologic deschis de două ori pe an și o fostă fabrică industrială în curs de amenajare. Comunicarea este o provocare majoră, dar se lucrează intens pentru promovarea ideii de „un muzeu, cinci locații” și pentru ca publicul să înțeleagă că toate aceste locuri fac parte dintr-un întreg.
– Care expoziție a Muzeului Municipiului București v-a plăcut și de ce?
J.S.M.: De pildă, la Palatul Suțu mi-a plăcut „Timpul Orașului”. Mi-a plăcut foarte mult această expoziție de aici, care începe cu perioada Ceaușescu și se încheie în preistorie. Mi-a plăcut mai ales prima parte, cu obiecte, fotografii și documente, unde se simte foarte mult schimbarea socială și economică, și toate acestea într-un spațiu nu foarte mare. Cred că transmite foarte multe lucruri – emoții puternice, sentimente intense și, de asemenea, fapte foarte importante.
Și apoi mi-a mai plăcut foarte mult „Muzeul Vârstelor” de la Casa Filipescu-Cesianu. Pentru că expoziția este despre chipuri – chipuri și fizionomia unui oraș precum Bucureștiul, ceea ce este foarte original și inovator. Și cred că există un dialog între fapte, peisaj și emoții, toate țesute împreună. Și cred că rezultatul este foarte plăcut și pătrunzător. Ca să menționez doar două exemple…
– Ați discutat la București despre un posibil proiect viitor comun. Ce ne puteți spune despre el în acest moment?
J.S.M.: Anul trecut, în octombrie, o delegație a Muzeului București a vizitat Lisabona. Dl. manager Adrian Majuru avea deja în plan o posibilă expoziție comună. Au existat schimburi de e-mailuri pe această temă, iar la București a avut loc o întâlnire pentru discutarea unei viitoare expoziții, programată peste câțiva ani. Tema propusă este orientalismul și tendințele orientalistice reflectate în colecțiile și istoria celor două orașe. Ar fi o premieră pentru ambele instituții, iar proiectul ar permite schimbul de piese între muzee, promovând Lisabona la București și invers — un demers considerat valoros pentru ambele orașe. Vom continua deci să lucrăm împreună.
Interviu realizat de Simona Popescu