,,O ISTORIE (NE) UITATĂ: MUZEUL CURTEA VECHE”

,,Ca istoric și arheolog medievist afirm, după o viață de cercetări, cu predilecție în București, că bulgărele de aur al Istoriei Capitalei sălășluiește în centrul de început al cetăților, al târgului comercial și meșteșugăresc, devenit oraș, a vieții ce a dăruit calitățile unei reședințe voievodale transmisă întregului popor drept Capitală a României.” Panait I. Panait

Expoziția „O istorie (ne)uitată: Muzeul Curtea Veche” este deschisă la Muzeul Municipiului București, în perioada 13 iunie – 20 august 2017.

 

Vernisajul va avea loc marți, 13 iunie 2017, ora 17:00, la Muzeul Municipiului București.

„La 27 aprilie 2017 s-au împlinit 45 de ani de la deschiderea Muzeului Curtea Veche. Organizat în vestigiile Palatului Voievodal din București, reședința oficială a domnitorilor Țării Românești, Muzeul Curtea Veche prezintă mărturii istorice de maximă importanță pentru cunoașterea istoriei Bucureștilor.

 

Înființarea muzeului a reprezentat încununarea muncii unei echipe multidisciplinare, formată din arheologi, arhitecți și ingineri constructori, care, în deceniile șase și șapte ale secolului trecut, au contribuit la clarificarea unor momente controversate privind formarea târgului Bucureștilor.

 

În anul 1953 se înființa Șantierul Arheologic București, aflat sub coordonarea Academiei Române, care își propunea să clarifice aspectele controversate ale istoriei Capitalei din cele mai vechi timpuri până în perioada contemporană. Pentru cercetătorii interesați de întemeierea târgului Bucureștilor și de localizarea cetății lui Vlad Țepeș, acest eveniment a fost de bun augur, întrucât a fost începută o intensă campanie de cercetare arheologică a colinelor Radu Vodă și Mihai Vodă, precum și a spațiului din jurul Bisericii Curtea Veche.

Primele rezultate obținute în urma săpăturilor din apropierea Bisericii Curtea Veche nu au întârziat să apară; s-au descoperit vestigii din secolele XV-XVIII, care acopereau, așadar, o perioadă mare de timp.

 

În paralel cu cercetarea teritoriului din apropierea bisericii domnești ctitorită de către Mircea Ciobanul, s-au efectuat săpături și pe străzile Franceză, Soarelui și Șepcari, ocazie cu care s-a descoperit un lucru interesant, și anume că între pereții construcțiilor existente la acea dată s-au identificat resturi de ziduri vechi. Acest fapt a deschis noi orizonturi de cercetare pentru specialiști, a permis formularea mai multor ipoteze de lucru și a impus totodată extinderea ariei de cercetare, ajungându-se astfel la imobilele de pe străzile Franceză și Soarelui. Surpriza descoperită într-o pivniță a unei clădiri situată pe strada Soarelui nr. 10 (acest imobil există și astăzi, ca mărturie a acelor vremuri) a fost imensă: aici a fost identificat un fragment din zidurile care alcătuiau subsolurile Palatului Voievodal din vremea lui Mircea Ciobanul.

 

Putem spune că în această pivniță s-a atins punctul culminant al campaniei de cercetare începută în anul 1953 și tot de aici a început procesul de identificare și scoatere la lumină a vestigiilor fortăreței din secolul al XIVlea, a cetății lui Vlad Țepeș și a Palatului Voievodal. În concordanță cu legislația din acea perioadă, s-a luat decizia demolării construcțiilor ridicate peste acest tezaur valoros, iar proprietarii imobilelor sacrificate au beneficiat de o justă despăgubire.

 

În condițiile în care teritoriul ocupat de Curtea Domnească a fost eliberat, au ieșit la lumină și alte vestigii, precum o coloană de la loggia din vremea lui Constantin Brâncoveanu, fragmente din zidurile care alcătuiau Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul și culoarul care făcea legătura între Biserica Curtea Veche și Palatul Voievodal.

 

Aceste descoperiri capitale pentru cunoașterea istoriei Bucureștilor au fost valorificate din punct de vedere muzeistic prin înființarea Muzeului Curtea Veche.

 

O mențiune specială și un omagiu trebuie aduse colectivului științific, alcătuit din Panait I. Panait, Aristide Ștefănescu, Dinu V. Rosetti, Gheorghe Astancăi, Mihai Sânpetru, Letiția Ionescu- Lăzărescu și Constantin Căzănișteanu, care a condus cercetările arheologice de la Curtea Veche și a redat Capitalei o parte însemnată a patrimoniului său.”

 

Gabriel Stelian Constantin