VA URMA DIN 18 OCTOMBRIE 2017

«VILA DR. NICOLAE MINOVICI» : RESTITUTIO

Colecția de artă populară a muzeului dr.Nicolae Minovici se întoarce «acasă». Timp de un an de zile, o bună parte dintre obiectele colecțiilor au fost restaurate pentru a fi expuse publicului larg în același proiect expozițional gândit de donatorul lor în urmă cu mai bine de o sută de ani. Colecția de artă populară adunată de Nicolae Minovici poate fi considerată prima colecţie de artă populară, care a reprezentat toate regiunile ţării, prezentată uniform şi armonios într-un spaţiu special de expunere.

 

Acest fapt face din muzeul doctorului Minovici, primul muzeu bucureştean de artă populară. El a devansat proiectul ambiţios al lui Tzigara Samurcaş care, deşi la 1912 punea piatra de temelie a actualului Muzeu al Tăranului Român, clădirea va fi finalizată abia în anul 1941. Nucleul patrimoniului acestui muzeu a fost organizat în clădirea Monetăriei Statului, cu sprijinul lui Spiru Haret la 1 octombrie 1906. Acest spaţiu muzeal va deveni în anul 1912 Muzeul de Artă Naţională.

 

La începutul anului 1906, muzeul doctorului Nicolae Minovici funcţiona deja, adevărat ca un muzeu privat, dar care a devansat iniţiativa publică. A se ţine cont de faptul că impresionanta colecţie din anii 1906-1912 nu era expusă într-un spaţiu special organizat pentru ea, lucru total diferit în cazul muzeului Nicolae Minovici.

 

Muzeul de artă populară «dr. Nicolae Minovici» pune la dispoziția publicului larg colecțiile sale în două etape. Prima etapă este finalizată în anul 2017 cu redeschiderea a trei spații de la etajul clădirii: biserica, dormitorul doctorului și sufrageria vilei. Separat, la parterul vilei, va fi deschis un spațiu expozițional modern dedicat costumului popular românesc, cu focalizare pe diversitatea cromatică și simbolică a iei românești.

 

În următorul an 2018, vor fi deschise publicului și celelalte două spații de la etaj: salonul și camera miresei, după restaurarea pieselor de patrimoniu destinate acestor două spații expoziționale. Procesul de restaurare este destul de laborios deoarece implică întreaga varietate de intervenții în funcție de tipologia pieselor de patrimoniu, de la ceramică și icoane pe lemn și sticlă, de la costume populare la tablouri și piese de cult. Cea mai mare dinamică în acest proces de restaurare îl au piesele de mobilier.

 

«Vila neodihnei», a doctorului Nicolae Minovici, își redeschide colecțiile, iar prietenii îi sunt din nou aproape: Institutul Național de Medicină Legală «dr. Mina Minovici», Institutul de Antropologie «Francisc Josif Rainer» - Academia Română. Frații Mina și Nicolae Minovici au fost ctitori și directori ai Institutului Național de Medicină Legală, cel dintâi institut de profil proiectat (în 1892) la standardele cunoscute astăzi în întreaga lume.

 

La peste o sută de ani distanță de la prima ei inaugurare, în anul 1906, vila dr. Nicolae Minovici se redeschide după finalizarea unui laborios proiect de consolidare, reabilitare și restaurare, care a durat doi ani (2014-2015), urmat de reamenajarea peisagistică a parcului vilei (2016-2017). Finalizarea șantierului de consolidare, reabilitare și restaurare reprezintă unul dintre proiectele de succes finalizate de către Primăria Municipiului București în ultimii ani, proiecte legate de recalibrarea culturală și turistică a orașului București.

 

În ceea ce privește resedința, vila dr. Nicoale Minovici a fost numită de acesta «vila neodihnei» pentru că întotdeauna venea aici pentru a lucra la proiectele sale. Nicolae Minovici nu a locuit niciodată în clădire. Reședința sa se afla la Societatea «Salvarea», aflată în zona actualului parc Izvor – Societate pe care a condus-o de la înființarea ei în anul 1906 până în ultimul an al vieții sale, 1941. «Vila neodihnei» a fost proiectată pentru a avea un rol de reprezentare. La începutul secolului XX, Mina și Nicolae Minovici se aflau în relații de colaborare instituțională, dar și personală, cu lumea medicală europeană, iar vizitele erau constante.

 

Pentru a completa o imagine despre România, o țară care se moderniza cu pași repezi după 1860, dar care reprezenta încă un spațiu exotic și puțin cunoscut pentru mulți dintre partenerii culturali și științifici din Europa, Nicolae Minovici s-a hotărât să se dedice unui proiect care să arate în mic, în detaliu, autenticitatea țării sale. Și acest proiect a fost muzeul de artă națională găzduit într-una dintre primele clădiri ridicate în București în stil neo-românesc, de către arhitectul Cristofi Cerkez. După 1906, toți colaboratorii externi ai lumii medicale românești au fost aduși în vizită la «vila neodihnei» pentru a cunoaște o parte din cultura României.

 

Direcţiile esenţiale în care s-a îndreptat activitatea Profesorului Nicolae Minovici, spre rezolvarea unor acute probleme ale vremii, erau determinate desigur de înţelegerea justă a rolului social şi etic al medicinii, de concepţia adânc umanistă a profesiunii sale, de spiritul său de organizator prin excelenţă.

 

            Dar acestea izvorau şi dintr-un adânc patriotism, dintr-o dorinţă de a contribui, cu toate forţele și posibilităţile, la propăşirea ţării şi la îmbunătăţirea sorţii oamenilor ei, cărora sufletul său le dedica o atât de caldă iubire.

 

            Din aceleaşi surse a izvorât şi pasiunea sa pentru arta poporului nostru, o pasiune servită de cunoaştere, de înţelegere şi de gust.

 

           Această pasiune s-a concretizat în "construcţia vilei cu clopoţei" de la şosea, intrată, de multe decenii, nu numai în peisajul, dar şi în legenda artistică a capitalei noastre.

 

           Bogatele colecţii de artă populară românească, adăpostite în această casă, singura lui avere agonisită în viaţă şi donată cu cinci ani înainte de moarte, Municipiului Bucureşti, au devenit "Muzeul de Artă Populară" de azi, pe care toţi străinii în trecerea prin Capitala noastră îl vizitează şi îl apreciază.

 

         Această danie artistică îi perpetuează memoria şi rezumă toate comportamentele unei personalităţi complexe, manifestată cu strălucire prin atâtea realizări cu finalitate socială.

 

          Clinchetul clopoţeilor de la şosea trebuie să ne amintească de personalitatea specială a celui care i-a dăruit Capitalei tot ceea ce omul cu suflet cald, savantul cu spirit realist, organizatorul tenace şi entuziast, şi patriotul capabil de toate dăruirile a reuşit să realizeze, pe atâtea planuri, pentru binele oamenilor şi pentru cinstea şi mândria ţării noastre.

 

Adrian Majuru