6 - 15 martie 2018 – Primăria Orașului Leipzig
12 aprilie - 6 mai 2018 – Centrul Comercial Promenaden Hauptbahnhof Leipzig

Leipzing - Bucuresti - Lipscani: O poveste europeana

Leipzig-București-Lipscani: o poveste europeană

Aceasta este o poveste europeană de peste patru sute de ani vechime. O poveste care a legat două orașe prin tenacitatea unor oameni, care au avut un proiect de viață diferit. Trebuie subliniat însă faptul că povestea celor două orașe se aseamănă în unele detalii de natură economică. Dacă orașul Leipzig își are începutul în asocierea dintre un târg aflat în apropierea satului slav Lipzk tot așa și Bucureștiul își are originea în legătura dintre un sat București și un târg sezonier de primăvară. Drumurile comerciale care se intersectau cu aceste asocieri au oferit un sprijin autorităților centrale să transfere o parte din puterea lor în aceste regiuni.

Electorul Frederic al II-lea oferă printr-un privilegiu orașului Leipzig să organizeze și un târg de iarnă alături de târgurile de toamnă si primăvară, deja existente.

În același timp, în Valahia, principele Vlad Țepeș semna în reședința sa princiară din București primele documente oficiale și așeza aici una dintre vămile Valahiei. În anul 1615 Leipzig primeşte dreptul să țină și un târg destinat comerțului cu lână pe când tradiția plasează înființarea Bucureștiului datorită comerțului practicat de oieri iar unul dintre ei, pe nume Bucur, ar fi dat numele orașului de mai târziu. Dar lâna a fost unul dintre produsele cele mai întâlnite în comerțul negustorilor din Valahia cu peninsula balcanică și Europa centrală. Revenind, putem spune ca platforma economică a celor două orașe a însemnat de la bun început un comerț foarte variat și prosper, dincolo de secolul al XVI-lea. Pentru această perioadă, în București, avem un târg sezonier primăvara, în afara orașului, și un târg permanent, de produse manufacturate, în interiorul orașului, numit Târgul din interior și unde se află plasat începutul poveștii noastre. De aici au plecat printre primii negustori către spațiul german și implicit către Leipzig, încă din secolul al XVII-lea.

Comerțul cu târgurile din Leipzig a devenit curând preponderent și de mare prestigiu. Cine ar fi crezut că numele unui oraș, Leipzig se va transfera unui anumit tip de comerț, numit lipscănie, în sens de comerț en gross de produse manufacturate, iar strada unde acești negustori și-au așezat afacerile a devenit prin transfer, Lipscani. Între anii 1765 și 1839 târgurile din Leipzig au fost vizitate de 67.349 de negustori orientali, unde sunt incluși și aceia veniți din România de astăzi (Valahia, Moldova și Transilvania). Universitatea din Leipzig este și ea căutată de tineri din Valahia sau Moldova, printre primii studenți fiind Dumitru Obradovici (1783), Photius Philaret (1792, venit de la Halle) și Ion Nicolescu (1791). Comerțul de lipscănie nu se dezvoltă doar în București ci și în alte orașe din Valahia precum Craiova, Slatina, Râmnicu Vâlcea, Caracal, unde desigur avem străzi cu numele Lipscani.

În continuarea comerțului medieval, statul român modern preia comerțul cu Leipzig iar în anul 1859 schimburile comerciale se ridicau la valoarea de două milioane de taleri. Între spațiul german și cel românesc, prin particularitatea comerțului dintre Leipzig și București - dar și cu alte orașe românești, se deschid culoare de emigrație germană, de origine urbană.

Această emigrație, care a ținut pentru tot secolul al XIX-lea, a adus profesii specializate în multe dintre orașele românești de după 1800. Calitatea comerțului sau a profesiei emigranților germani au intrat destul de repede în cutuma urbană românească, astfel încât la 1850, germanii erau deja „vestiți în mai multe feluri de industrie și cinstiți în munca lor”. Germanii erau „cei mai bogați și cotați negustori” dar în același timp erau si „cei mai dibaci lăcătuși și tâmplari”. Foarte curând, în orașele românești existau îndemnuri de genul: „dă la Neamț să repare trăsura” sau „să se cheme un Neamț să puie încuietoarea” ori „să facă mobila”. Acest renume al abilităților profesionale aduse la perfecțiune s-a păstrat în orașul românesc și dincolo de primul război mondial și mai apoi a fost asociat cu orice produs fabricat de industria germană.

În a doua parte a secolului al XIX-lea, pe aceste considerente, comunitatea germană din București devine foarte numeroasă și foarte varioată profesional. Între cei 2.972 de membri cât număra comunitatea germană din București la 1900, aflăm un întreg panel de profesii precum: medici, ingineri, mecanici, fierari, funcționari particulari, bancheri, pictori, zugravi, comercianți, cofetari, profesori, sculptori, tâmplari, brutari, lăcătuți, ziariști, zidari, constructori, guvernante, antreprenori, comercianți, pălărieri, măcelari, frizeri, croitori, muncitori, servitori etc.

Undeva între anii 1830 și 1877 în centrul orașului București, în vecinătatea străzii Lipscani a existat și strada Germană sau „ulița Nemțească”, fapt care amintește prezența comunității germane în București dar mai ales a produselor manufacturate în spațiul german. Această stradă este redenumită în anul 1878 strada Smârdan, pentru a aminti de una dintre bătăliile războiului ruso-româno-turc dintre anii 1876-1878, prin care România a devenit un stat independent, fapt consimțit prin tratatul de pace încheiat la Berlin.

Proiectul expozițional și editorial Leipzig-București-Lipscani: o poveste europeană dorește să ofere publicului larg povestea unei străzi germane din „micul Paris” și în fapt să descrie o realitate istorică: deși orașul București a fost ancorat cultural în spațiul francofon, abilitățile profesionale erau dependente cultural de filonul german. Acesta din urma era cu mult mai vechi față de cel influența culturală franceză, devenită foarte prezentă în orașul românesc abia după 1830. În afară de povestea străzii Lipscani din București, care din spațiu al comerțului devine la 1900 city-ul bancar al României ne dorim să completăm această narațiune cu istoria pe scurt a celor mai importanți comercianți din București, care și-au legat viața de Leipzig și, în oglindă, biografiile unor întreprinzători germani, care au ales Bucureștiul pentru proiectul lor de viață, precum familiile Gaiser, Storck sau Oppler. București și Leipzig au apropiat economic România și Germania ca state moderne născute la mijlocul secolului al XIX-lea iar această legătură a contribuit substanțial la consolidarea culoarelor de emigrație culturală și intelectuală, în ambele sensuri, încă din secolul al XVIII-lea.

Dr. Adrian Majuru