Interviu cu prof. univ. dr. Marius Turda | Relația dintre știință și etnicitate

Interviu cu prof. univ. dr. Marius Turda, Universitatea Oxford Brookes, Marea Britanie

Relația dintre știință și etnicitate

– Dacă după cele întâmplate în timpul războiului în Germania și în teritoriile ocupate de ea, oamenii de știință din țări precum Marea Britanie, Franța și Statele Unite au făcut o distincție clară între „adevărata” știință a eredității și pseudo-știința rasismului nazist, în Europa de Est care s-a aflat aproape jumătate de secol sub dominația Uniunii Sovietice când a început un proces similar?

Marius Turda: Sfârșitul războiului în 1945 a adus cu sine nu numai înfrângerea militară a Germaniei, ci și condamnarea aproape universală a eugeniei rasiste germane. În România, situația s-a schimbat fundamental după 30 Decembrie 1947, când Regele Mihai a fost forțat să abdice. România a fost proclamată republică populară și a devenit un stat satelit al Uniunii Sovietice. La fel ca și în Uniunea Sovietică, eugenia și genetica umană au fost declarate ca fiind „în slujba” intereselor „imperialiste” americane și a rasismului global. Ca urmare, termenul „eugenie” a fost treptat abandonat însă gândirea eugenică era deja adânc răspândită în societate, cultură și politică. Drept urmare eugenia – adică programul de protejare biologică a societății, precum și nevoia de creștere demografică și de reînnoire etnică a națiunii prin politici familiale – și-a regăsit „sensul” în ambiția noului regim politic de a construi o Românie socialistă. În Europa de Est, eugenia s-a despărțit de rasism, însă nu a dispărut niciodată din politicile de sănătate și educaționale introduse în anii 1950 și 1960. Știm mai multe despre cum eugenia a supraviețuit în vestul democrat al Europei și în SUA (politicile de sterilizare au continuat până în anii 1970), însă nu știm măcar puțin despre felul în care gândirea eugenică a continuat să existe în estul comunist al Europei.

De exemplu: obsesia cu productivitatea economică și socială a indivizilor a continuat să se alimenteze din argumentele eugenice despre valoarea umană, iar mulți „experți” au susținut că, dacă un individ era considerat „deficient” din punct de vedere social sau biologic, acel individ (adesea o persoană cu dizabilități) trebuia „închis”, iar adesea era supus unor programe speciale de „re-abilitare”. A fi „deficient” sau „cu probleme” a continuat să fie o etichetă eugenică și în comunism, aplicată acelor membri ai societății noastre care erau considerați „patologici”, „asociali” sau „nedoriți”. Tot la o formă de eugenie socială s-a recurs și atunci când romii au fost considerați „inferiori” și „în mod natural” predispuși la criminalitate, vagabondaj și indolență. Adesea eugenia socialistă s-a intersectat cu rasismul și xenofobia, chiar dacă ambele erau condamnate public de către propagandă oficială.

– Ce aduce nou această a treia expoziție din seria „Știință și Etnicitate”, care poate fi vizitată la Muzeul Nicolae Minovici și cum completează ea expozițiile anterioare?

M.T.: Această expoziție reconstruiește traseul urmat de antropologie și biologie în primele trei decenii ale României comuniste. Cele două discipline au promovat cercetarea istoriei evoluției umane și a diversității umane în România. Ca și în perioada interbelică, această nouă „știință a omului” a fost puternic ideologizată. De aceea, atât reinstituționalizarea antropologiei fizice ca disciplină științifică în România, începând cu anii 1950, dominată de Ștefan-Marius Milcu la București și de Olga Necrasov la Iași, cât și acceptarea oficială a darwinismului și, apoi, a geneticii umane în anii 1960, trebuie să fie înțelese în cadrele lor ideologice specifice. La urma urmei, aceasta a fost perioada în care ambițiile regimului politic din România erau acelea de a construi o nouă societate socialistă. În această expoziție putem vedea cum programul biopolitic al socialismului a continuat pe cel din perioada interbelică și că și atunci a fost îmbrățișat fără rețineri de antropologi, sociologi, medici și biologi.

– Care este „firul călăuzitor” al celor trei expoziții?

M.T.: Am explorat în aceste trei expoziții istoria eugeniei, a biopoliticii, a antropologiei și a geneticii umane și felul în care s-au dezvoltat ele în România modernă. „Firul călăuzitor” al acestor trei expoziții este că știința (cu toate disciplinele ei aferente) în România modernă a încercat să devină „națională” și utilă societății și astfel a făcut un „pact” cu regimului politic existent. Nu descriu acest fenomen (care s-a întâmplat de fapt peste tot în lume) ca fiind unul „negativ” sau „pozitiv”.

           

Doresc doar să îl explic publicului mai tânăr care nu este familiarizat cu detaliile construirii identității naționale românești din ultimul secol, chiar dacă toată lumea îi înțelege importanța istorică. Cred că o educație continuă despre știință, precum și condamnarea publică a abuzurilor ei de către politică, sunt componente esențiale ale efortului de a înțelege un trecut ascuns și tenebros, de vreme ce luptăm pentru o societate mai corectă și mai dreaptă. Pe lângă cercetarea științifică am încercat prin aceste expoziții să găsesc modalități mai bune de a antrena dezbateri publice despre istorie în general și despre relația dintre știință și etnicitate (alături de naționalism și ideea de a construi o societate omogenă etnică) în mod particular.

– Cum vor evolua celelalte expoziții din seria „Știință și etnicitate”?

M.T.: Dorința mea este de a organiza o a patra și ultimă expoziție care să descrie programul eugenic naționalist din România perioadei dintre 1965 și 1989. Regimul lui Ceaușescu s-a autoprezentat ca fiind paznicul comportamentului moral al societății românești. Experților în demografie și educație, medicilor și instituţiilor de asistenţă socială, li s-au cerut să promoveze „igiena” corpului națiunii, bunăstarea generațiilor viitoare și idealul căsătoriei. Toate mișcările eugenice de după 1950 au plasat familia în centrul programelor lor, propunând măsuri pentru a o proteja de deteriorarea socială și biologică. Îmbunătățirea sănătății națiunii și creșterea ei demografică au devenit politici de stat în România comunistă. A fi un cetățean „responsabil” începea cu alegerea înțeleaptă a soțului sau soției, iar propaganda eugenică a popularizat versiuni idealizate ale masculinității și feminității aparținând grupului majoritar, pe baza cărora a construit viziuni normative despre vitalitate etnică și căsătorie. Ceea ce a contat pentru regimul comunist era sănătatea națiunii și viitorul ei etnic, chiar dacă prețul plătit a fost enorm, atât pentru copiii cu dizabilități abandonați în centre speciale și spitalele de boli mintale, cât și pentru femeile care au fost nevoite să facă avorturi ilegale.

– Ce a însemnat anul 2022 din punct de vedere al aparițiilor editoriale pentru dumneavoastră? Care sunt proiectele pentru anul 2023 care deja au început să prindă contur?

M.T.: A fost un an dificil, datorită unei pandemii și a unui razboi care nu se mai termină, dar nu am abandonat proiectele de cercetare și de angajament public chiar dacă unele dintre ele au continuat în format hibrid. Expoziția mea despre moștenirile globale ale eugeniei, care a fost inagurată la Londra și București în septembrie 2021, a continuat să călătorească prin Europa: a fost la Cluj, Varșovia și Stockholm. În octombrie 2022, Colegiul Regal al Medicilor Psihiatrii din Londra a preluat expoziția și, împreună, am organizat o serie de evenimente despre istoria eugeniei adresate în special medicilor și experților în medicină mintală. Această expoziție va merge în Statele Unite în luna aprilie a anului următor.

Am publicat și câteva articole pe această tema, a moștenirilor globale ale eugeniei, poate cel mai importante fiind cele din revistele „The Lancet” și „Ethnic and Racial Studies”.  Nu am ignorat însă cercetarea legată de istoria eugeniei și a rasismului în România și (împreună cu Nicu Furtună) am publicat un articol în „Critical Români Studies” despre deportarea Romilor în Transnistria și motivațiile eugenice și rasiste care au stat la baza acestor decizii la începutul anilor 1940.

Sunt bucuros că am semnat și un contract cu editura Polirom pentru o carte care va apărea anul următor și care se numește (provizoriu) De la „Știința națiunii” la Holocaust: Excesele naționalismului românesc. Tot în anul următor sper să apară la Londra cartea despre rasă și caracter național în Ungaria modernă.

În sfârșit, expoziția despre „Știință și etnicitate” III, care acum se află la d-voastră, va călători în primăvară la Cluj și Iași. Cu ocazia vernisajului de la Cluj organizez și o conferință internațională împreună cu Centrul de Istorie a Eugeniei și Rasismului de la Institutul de Istorie „G. Barițiu”, la care i-am invitat pe colegii mei Roger Griffin și Maria Sophia Quine.

Să sperăm că vom reuși să ducem aceste planuri la bun sfârșit.

Interviu realizat de Simona Popescu

*** Puteți citi și „Commemorating the Holocaust, Confronting the Legacy of Eugenics in Psychology”, autor Marius Turda, publicat în Global Network of Psychologists: https://humanrightspsychology.org/commemorating-the-holocaust-confronting-the-legacy-of-eugenics-in-psychology/