– De unde ai această pasiune de a lucra cu copiii?
Daniela Mișcov: Cred că pasiunea de a lucra cu copiii o am din copilărie. Îmi plăcea să mă joc de-a profesoara și am ajuns profesoară. Am lucrat toată viața numai pentru copii: profesor la școală, coordonator de programe la Teatrul Ion Creangă și, din 2012, educator cultural la Asociația mea, „Artelier D”. Copilăria a rămas pentru mine o imensă sursă de inspirație în tot ceea ce fac cu copiii.
– Care este rezultatul de care ești cea mai mândră?
D.M.: Sunt mândră de fiecare dată când reușesc să stimulez copiilor pasiunea pentru lectură și pasiunea pentru patrimoniul românesc, pentru folclor, artă tradițională și modernă, pentru pionieri ai științei și creatori din cultură, mulți dintre ei colecționari și donatori. Ideea a venit din nevoia mea de a continua relația cu copiii și părinții. Artiștii și profesorii resimt puternic, în această perioadă, absența publicului, a copiilor în cazul nostru. Munca noastră, relația cu ceilalți au devenit o funcție vitală a metabolismului nostru. Sper ca programul online „Joia copiilor” să fie fructificat și după încheierea perioadei de criză, fiindcă materialele sunt disponibile pe Internet.
– A fost ușor, a fost dificil să alegi temele?
D.M.: A fost ușor să aleg temele, fiindcă aleg numai ce mă inspiră. Pe de altă parte, tema microbiologiei și a igienei continuă programul întrerupt DESCOPERIRI LA MICROSCOP, de la Muzeul Victor Babeș, care avea sesiuni rezervate până în aprilie. Am investit la fel de mult timp și creativitate în JOIA COPIILOR ca pentru orice program de până acum, adaptându-l însă la tehnologia digitală. Și tot ce am învățat în aceste zile, la nivelul resurselor online, voi folosi mai departe.
– Ce a însemnat pentru tine perioada aceasta de întrerupere a activității normale și mutarea în mediul virtual?
D.M.: Pentru mine a fost ca o amputare. Întreruperea a venit ca o lovitură bruscă și radicală. Nu mă refer doar la pierderea veniturilor, ci la anularea completă a modului meu de viață, pe care mutarea în mediul virtual o atenuează firav. Nu îi pot vedea pe copii, nu pot să am un dialog direct cu ei, e o frustrare dureroasă, zilnică, nemaivorbind de izolarea în casă, la fel de apăsătoare. Îmi dau seama că și pentru copii e la fel de greu, mai ales că ei au mai mare nevoie de mișcare, de joc și comunicare decât noi adulții, fiindcă ei așa se dezvoltă.
– Cum vei continua colaborarea cu Muzeul Municipiului București?
D.M.: Mă gândesc să reiau atelierele de la Muzeul Victor Babeș, care au avut cel mai mare succes din cariera mea de educator independent. Încă de la debutul înscrierilor, în luna februarie, a trebuit să dublez numărul atelierelor pentru a face față afluxului de rezervări. Aceasta înseamnă că există interes față de această temă – a virusurilor, bacteriilor. Trăind ceea ce trăim acum îmi dau seama de ce și cred că studiul acestei teme trebuie să devină o prioritate și în școală, de la cea mai mică vârstă. E necesar să existe pentru copii diverse resurse gratuite de învățare despre igienă, fiindcă aceasta este vârsta când se învață regulile sociale. Indiferent de progresul tehnologic, se dovedește că noi, oamenii, rămânem foarte vulnerabili dacă nu respectăm regulile de igienă elementare, precum spălatul pe mâini.
Interviu realizat de Simona Popescu