“Înainte de ’89 era mai bine” Bazele socio-demografice ale percepţiilor asupra comunismului
Sorin Antohi în dialog cu Cătălin Augustin Stoica
Numeroşi lideri de opinie şi politicieni susţin că una dintre principalele piedici în calea modernizării rapide a României postcomuniste ar fi o aşa-zisă nostalgie faţă de comunism. În această interpretare, cei mai mulţi români ar fi încă prizonieri ai trecutului apropiat, oameni care nu au înţeles ce a însemnat comunismul pentru această ţară, persoane care nu apreciază democraţia şi libertatea individuală şi încă valorizează ideologii ce susţin colectivismul şi existenţa unui stat supradimensionat şi atoateprotector. Votul masiv pentru partide (teoretic) de stînga este, potrivit aceloraşi voci, un indicator al acestei nostalgii faţă de trecutul apropiat.
În această conferinţă, a fost examinat conţinutul aşa-zisei nostalgii „generalizate” în raport cu defunctul regim comunist. Folosind date ale unui sondaj de opinie realizat în 2016 pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional de 1.500 de respondenţi adulţi, voi schiţa răspunsuri la întrebări precum: Ce anume regretă românii în raport cu trecutul apropiat? Regretă cei mai mulţi absenţa unor drepturi şi libertăţi fundamentale sau – mai degrabă – elemente ce ţin de sfera unor drepturi sociale? Pe ce dimensiuni (economice, politice şi sociale) lucrurile s-au îmbunăţăţit sau s-au înrăutăţit în raport cu 1989? Care sunt bazele socio-demografice ale percepţiilor asupra comunismului?
Cătălin Augustin Stoica (n. 1969) este Doctor în Sociologie al Universităţii Stanford. Licența în Sociologie la Universitatea București, titlul de Master în „Societate şi Politică” (Sociologie) la Central European University și titlul de Master în Sociologie la Universitatea Stanford. Între 2007 si 2015 a fost Director General al Centrului de Sociologie Urbană şi Regională (CURS). În prezent este conferenţiar universitar în cadrul Departamentului de Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Are o vastă experienţă de cercetare în proiecte naţionale şi internaţionale realizate pentru instituţii precum Banca Mondială, Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică în Învăţămîntul Superior (CNCSIS), Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii, Fundaţia Friedrich Ebert–România, The International Republican Institute (IRI), The National Democratic Institute for International Affairs (NDI). Lucrările sale au apărut în reviste şi volume publicate în România, SUA, Polonia, Germania.
Sorin Antohi (n. 1957) este istoric al ideilor, eseist, traducător. A făcut studii de Engleză, Franceză (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași) și Istorie (EHESS, Paris). A predat mai ales la University of Michigan, Ann Arbor; Universitatea din București; Central European University, Budapesta – unde a fost și pro-rector academic, șef de departament, director fondator al Pasts, Inc. Center for Historical Studies; a făcut cercetări, între altele, la institute de studii avansate (Stanford, Berlin, Essen, Viena). A coordonat proiecte și rețele de cercetare, colecții de carte; a fost în conducerea unor instituții, organisme profesionale (între altele, membru în biroul Comitetului Internațional de Științe Istorice), publicații, fundații; a (co)organizat conferințe, seminarii, școli de vară. A ținut conferințe și comunicări în peste treizeci de țări. A publicat cinci volume de autor (unul la Paris), șase de convorbiri (cu: Adrian Marino, Mihai Șora, Alexandru Zub, Moshe Idel, Virgil Nemoianu, Cioran și Luca Pițu), șapte coordonate (unele în colaborare), șase traduse din franceză și engleză (în colaborare cu Mona Antohi), precum și texte de mai mică întindere.