Din 1 septembrie 2020
Expoziție tematică la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici
Obiectul lunii – Ștergarul
În decursul lunii septembrie, echipa Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici – Muzeul Municipiului București continuă prezentarea patrimoniului etnografic în cadrul unui proiect menit să inițieze publicul în tainele meșteșugurilor vechi. La fel ca până acum, ne vom îndrepta atenția asupra materialelor și tehnicilor de producție, și mai ales asupra semnificației și uzului în contextul spațiului rural a unei piese speciale, ștergarul. Piesa care va fi expusă temporar în muzeu, ca subiect de analiză, este un ștergar îngust și lung din pânză de casă, decorat cu vrâste în țesătură și cu alesături de natură avimorfă. Motivul cocoșului, pasărea întâlnită în orice simplă ogradă țărănească, împodobește ștergarul de secol XX, fiind reprezentat prin repetare, în culorile tricolorului.
Ștergarele se găsesc pe întreg teritoriul țării, sub forme relativ asemănătoare, diferite regional, îndeplinind funcții diferite. Astfel, ele erau purtate de femei pentru a se împodobi la sărbători și pentru a comunica starea civilă a acestora, diferențiindu-le pe cele măritate de fetele singure. Ștergarele mai erau și încă sunt întrebuințate pentru decorul interior al casei, fiind plasate sub formă de „fluturi” pe pereți, în spatele pieselor de ceramică, la oglinzi și icoane.
În funcție de menirea lor, ștergarele au lungimi și lățimi diferite, iar pânza din care sunt confecționate poate varia ca grosime. Ornamentica este, de asemenea, un caracter definitoriu pentru diferențierea pe zone etnografice a acestor piese textile, și totodată mărturie a dezvoltării tehnicilor și măiestriei producătoarelor. Dacă un decor monocrom, liniar, caracteriza cele mai timpurii piese, simbolurile geometrice diversificându-se în timp, în funcție de avansarea tehnicilor de țesere și coasere, motivele florale, animaliere și chiar antropomorfe au fost introduse în decorul pieselor de meșteșug mult mai târziu. De aceea, ștergarele de grindă din zona Transilvaniei sunt mai scurte, confecționate din pânză groasă, adesea folosită chiar și pentru piesele vestimentare, spre deosebire de ștergarele din zona sudică a țării, care pot atinge chiar 2-3 metri, fiind realizate din pânză mai subțire, atunci când sunt purtate pe cap.
În mentalitatea tradițională, se crede că dacă două persoane se șterg pe mâini pe același ștergar este semn de îmbătrânire sau de ceartă; la ridicarea acoperișului unei case se leagă la vârf mai multe ștergare și ramuri verzi ca să dureze construcția și mai mult și să trăiască și stăpânii, iar cine visează un ștergar va avea noroc în căsătorie.
În ceea ce privește simbolismul ornamenticii de pe ștergarul propus de noi, cocoșul este considerat numai un vestitor al luminii, ci și un aducător de ordine în însuși „imperiul” dezordinii, acestea din urmă fiind noaptea și întunericul; el ritmează scurgerea timpului, dând semnale la intervale fixe, de la „cumpăna” nopții și până la ivirea zorilor; de asemenea, cocoșul funcționează și ca un ceasornic al sătenilor. Cocoșul este considerat singura dintre toate viețuitoarele care vede noaptea când se deschide cerul; atunci când cântă noaptea de trei ori alungă duhurile necurate, zmeii, strigoii, iar când cântă dinspre ziuă, sperie dracii și scorpiile. În credințele populare se spune că „noaptea, după ce a cântat cocoșul, poți merge oriunde și n-ai de ce te teme, căci e curat peste tot pământul” sau „de casa unde e cocoș nu se apropie nicio necurățenie.” Cocoșul apare frecvent și în riturile de trecere (naștere, nuntă, înmormântare), penele sale se pun în scalda copilului, pentru a-l apăra de rele; la nuntă marchează, simbolic, părăsirea unui mod de a fi și integrarea în altul; la înmormântare – „Cine moare fără lumânare să i se dea un cocoș de pomană, că pe cea lume cocoșul se face lumânare și-l trezește.” De asemenea, cocoșul este frecvent întâlnit în arta populară, pe ștergare, ii, pe ceramică, pe coamele caselor sau sub forma unor jucării și simbolizează lumina.
În Suceava se crede că atunci când cocoșii cântă seara este semn că în noaptea aceea tâlharii vor umbla prin sat; casa la care cocoșul îi cântă pe prag va primi musafiri; cel care visează cântat de cocoș va avea parte de o veste sau de o supărare, iar celui căruia îi va aparea un cocoș în vis va avea parte de veselie.
Începând cu 1 septembrie, vă așteptăm atât la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici, cât și pe pagina noastră de facebook ca să descoperiți și să aflați detalii despre obiectul lunii septembrie.