„Destinul unei sculptorițe: Henriette Cihoschi”
Afirmată în perioada interbelică, Henriette Cihoschi (1911-1999) a studiat la École des Beaux-Arts din Paris, cu Henri Bouchard, apoi cu Léon Sicard și Alexandre Descatoire și la Academia de Arte Frumoase din București, sub îndrumarea maeștrilor Oscar Han și Corneliu Medrea. Personalitatea acestei sculptorițe puțin cunoscute publicului a fost evocată în volumul ce i-a fost dedicat – Henriette Cihoschi, coordonat de către Paul Emanuel Gălățescu și Andrei-Paul Stăncioiu, publicat la Editura Ararat în 2020. Cei doi autori au propus Muzeului Municipiului București organizarea unei expoziții care să prezinte câteva dintre creațiile acestei artiste, însoțite de o secțiune documentară care să ofere detalii privind viața și contextul în care Henriette Cihoschi s-a format și a expus.
Istoricul de artă Ioana Beldiman considera, în volumul menționat anterior, că Henriette Cihoschi face parte din prima generație de sculptorițe din România și, mai precis, din al doilea val, ce cuprinde personalități care prin creația lor au diversificat și au nuanțat universul de sensibilitate al sculpturii noastre: Ioana Bassarab, Zoe Băicoianu, Constanța Buzdugan, Claudia Cobizeva și Maria Droc, Ada Geo Medrea, Olga Porumbaru ș.a.
Henriette Cihoschi nu este reprezentată în patrimoniul Pinacotecii București, însă cunoașterea creației acesteia ar contribui la o mai bună contextualizare a contribuției feminine în artele plastice din România, în special în sculptură. Artă a tridimensionalului, sculptura a fost considerată multă vreme drept apanaj exclusiv masculin, în special din cauza dificultăților tehnice impuse de lucrul cu materia.
Angelica Iacob,
Șef Secție Artă