Exponatul Lunii

Nicolae Dărăscu – Cișmea la Balcic

Peisagist de mare talent, colorist prin vocație, Nicolae Dărăscu (1883-1959), cu ochiul format de lumina și cromatica Veneției, s-a aplecat cu egal interes asupra ținutului dobrogean, îndeosebi a Balcicului, care a constituit cel de-al doilea motiv important al picturii sale. Descoperise Dobrogea în 1922 și în vara aceluiași an începea să picteze la Balcic – loc ideal de întâlnire pentru artiștii vremii – care lucrau mai toți în spiritul postimpresionismului.
Fără a căuta unghiuri neobișnuite sau perspective spectaculoase, fără a intui existența, în apropierea zonei locuite, a unor coaste abrupte de pământ galben, Dărăscu adaugă an de an pânze luminoase, tonice în claritatea lor, admirate de colecționari și de public. Cafenelele turcești, cartierele tătărăști, geamiile, cișmelele, cimitirele orientale sunt observate în momente diferite ale anului și ale zilei, de fiecare dată sub efectele unei lumini diverse. Natura apare, în acești ani, liniștită, luminoasă, emanând un sentiment de resemnare și de pace meditativă, ce se disimulează ca un leitmotiv, în întreaga operă din această perioadă în care se încadrează și lucrarea de față, intitulată Cișmea la Balcic.
În acest tablou, Dărăscu interpune între cer și pământ arhitectura locală, cu precizia geometriilor simple ale caselor și a fântânii, ce se suprapun în înălțime.
Artistul nu construiește o perspectivă etajată rigidă, ci o succesiune de planuri colorate, acordate pe lumina și atmosfera Balcicului. Culorile sunt combinate cu măiestrie deosebită, în încercarea reușită de a da volum și materialitate formelor, iar personajele feminine învăluite în veșminte specifice sunt surprinse în mișcarea unei îndeletniciri obișnuite a zonei: în vase de aramă, ele iau apă proaspătă de la fântână.
Întreaga atmosferă este caracterizată de o liniște mulțumitoare, specifică perioadei de maturitate a artistului.
Stilul lucrării mărturisește noul său mod de exprimare picturală caracteristic anilor ‘30: albastrul, roșul și galbenul puternic din vederile venețiene cedează locul tonalităților de ocru cald, de brunuri și galbenuri stinse din gama „pământurilor”, ce ating un mare rafinament; înălțarea orizontului prin compoziția etajată, practică preluată din postimpresionism, îi prilejuiește simplificări în exprimarea spațierii, dar și diversificări structurale.
Însă, stilului impresionist, Dărăscu îi suprapune propria experiență de stabilire a formelor, de construcţie a planurilor prin intermediul culorii, definindu-și un stil personal și un mod propriu de expresie.

Drd. Ana-Maria Măciucă, muzeograf