Restituiri: Muzeul Anastase Simu – „Nimic pentru noi, totul pentru țară”

Muzeul Municipiului Bucureşti păstrează în arhiva Pinacotecii un bogat fond documentar provenind din Muzeul Anastase Simu. Printr-un demers susținut de recuperare a memoriei acestui muzeu dispărut, ne-am propus să derulăm o serie de proiecte dedicate Muzeului Simu, desfăşurate în colaborare cu alte organizații.

Colecționarul de artă Anastase Simu (1854-1935) s-a născut la Brăila, iar la vârsta de 19 ani a devenit moştenitor al averii unchiului său Petrache Simu, pe când era încă elev la Institutul Teresianum din Viena. Şi-a obținut licența în drept la Paris şi doctoratul în ştiințe politice şi administrative la Bruxelles. Simu a activat ca secretar la Legația României din Berlin, a fost senator de Brăila în trei legislaturi consecutive, membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucțiunii Publice (1910-1915), membru al Ateneului Român, membru de onoare al Academiei Române.

Anastase Simu în prima sală a muzeului


Anastase Simu s-a căsătorit cu Elena Dumba în 1882, fiica lui Iraclie N. Dumba, proprietar al moşiei Tufeni din Teleorman, pe care acesta i-a oferit-o drept zestre. Soția sa l-a sprijinit în demersurile legate de alcătuirea colecției de artă, aspect remarcat şi apreciat în epocă. Anastase şi Elena Simu s-au stabilit în Bucureşti în 1888.

Muzeul Simu a fost inaugurat ca instituție privată în clădirea în formă de templu din Str. Mercur, unde a funcționat din 1910 până în anul 1927, când a fost donat statului. Muzeul Simu deținea lucrări de pictură, sculptură, grafică şi arte decorative, prezentate în cadrul a cinci secțiuni. Printre operele achiziționate de Simu se aflau autori renumiți precum: Eugéne Delacroix, Jean-Antoine Houdon, Honoré Daumier, Théodore Gericault, Pierre-Auguste Renoir, Gustave Courbet, Antoine Bourdelle, alături de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Ion Teodorescu-Sion, Camil Ressu, Constantin Brâncuşi, Dimitrie Paciurea.

La 21 mai 1937 a fost inaugurată o nouă secție a muzeului în fosta locuință a proprietarilor, care a primit titulatura Casa-Simu-Muzeu, în conformitate cu testamentul colecționarului, reprodus de Marius Bunescu (multă vreme director al muzeului), în Actele Fundației Anastase Simu: „Pentru început au fost expuse la simeza noului locaş de artă cu care se îmbogățea Capitala, numai opere de artă din şcoala română şi franceză a secolului al XIX-lea”.Pentru administrarea Fondului Anastase Simu fusese înființată, în conformitate cu prevederile testamentare, Fundația Anastase Simu. Una dintre responsabilitățile fundației era îmbogățirea colecției prin noi achiziții. La capitolul dedicat bugetului Marius Bunescu precizează că, până la 31 martie 1944, s-au făcut cumpărături de picturi şi sculpturi pentru suma de 1.260.000 lei. La secțiunea dedicată inventarului aflăm că era vorba despre 21 lucrări de artă cumpărate din fondurile Fundației.

Anastase Simu pozează în vecinătatea propriului său portret, realizat în 1909 de artistul francez Pierre Gourdault

După cum s-a putut observa, îmbogățirea colecției a fost o preocupare constantă a lui Anastase Simu. Acest aspect poate fi surprins şi analizând numărul de lucrări deținute de-a lungul timpului. La inaugurare, în 1910, Muzeul Simu conținuse 624 lucrări de artă, menționate în primul catalog al colecției întocmit de Theodor Cornel pentru deschiderea instituției. În 1927, odată cu clădirea Muzeului Simu, au fost donate statului 1182 lucrări de artă, ceea ce reprezintă aproape o dublare a numărului de opere deținute inițial. După moartea colecționarului, survenită în 1935, s-au adăugat şi lucrările aflate în locuința donatorului şi alte donații particulare ce au fost trecute în catalogul realizat în 1937 de Marius Bunescu, precum şi anumite lucrări ce fuseseră trecute mai multe la acelaşi număr din cauza expunerii lor împreună. La 31 martie 1944 instituția poseda 1902 opere de artă de pictură, sculptură, gravură şi desen, la care se adăugau piesele de mobilier (191 bucăți), coloanele pe care erau aşezate sculpturile (149) şi 920 volume de artă. Dintre operele de artă, Bunescu preciza că 1330 se aflau în Muzeul Simu, 287 în Casa-Simu-Muzeu, şi 285 în depozit.

Elena Simu în cea de-a doua sală a muzeului

Înființarea Muzeului Simu a avut un dublu scop: pe de o parte, de a contribui la educația publicului şi, pe de altă parte, de a sprijini creația artiştilor români. Pentru a susține creația artiştilor tineri, „Anastase Simu a instituit, încă de la reînfiinţarea Salonului Oficial în 1924, un număr de premii ce se acordă anual de juriul acestui Salon, tinerelor talente ce păşesc pentru prima oară în vieața atât de grea a artei”, afirma Bunescu.

Muzeul Municipiului Bucureşti s-a alăturat proiectului „Recrearea în realitate virtuală a Muzeului Simu şi rememorarea altor victime ale demolărilor realizate în Bucureşti în perioada comunistă”, derulat pe parcursul anului 2019 de Filiala Ordinului Arhitecților Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Centrul Expozițional Documentar. Mai mult decât atât, MMB îşi propune, pentru 2020, organizarea unei expoziții a cărei misiune va fi recuperarea memoriei Muzeului Anastase Simu. Aceasta va cuprinde o selecție de documente – scrisori, cărți poştale, cărți de vizită cu diverse mesaje adresate colecționarului, extrase din ziare, fotografii, precum şi transcrieri de discursuri, care vor completa nucleul de lucrări din colecție.

Articol de Angelica Iacob

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *