Interviu cu Iulia Iordan, educator cultural – Asociaţia Da’DeCe
Educația muzeală le deschide lumi noi copiilor
– Ce au descoperit copiii participând la atelierele pe care le-ați organizat și desfășurat la Muzeul Storck? Cât de mult le-a plăcut?
Unii dintre copii știau de muzeu, participaseră și la alte ateliere organizate aici de alte asociații sau de echipa muzeului. Dar cu toții l-au descoperit sau l-au redescoperit cu bucurie, cred eu. Atmosfera din muzeu fascinează pe oricine, fresca Ceciliei Cuțescu-Storck, atelierul sculptorului Frederick Storck, grădina. La atelier au fost curioși să asculte povestea artistei, au pus întrebări despre obiecte și, la final, au scris povești inspirate de acestea. Au plecat foarte mândri de ceea ce au lucrat.
– Cum i-a schimbat perioada de izolare pe copii și oare cum vor putea ei depăși dificultățile ulterioare?
Nu aș generaliza. Ca și în cazul adulților, schimbările sunt diferite de la copil la copil. Unii și-au mai pierdut din atenție, din răbdare, alții dimpotrivă, unii au devenit un pic mai timizi, pe alții, dimpotrivă, izolarea i-a ajutat să se exprime mai ușor pentru că în spatele ecranelor de acasă s-au simțit cumva mai în siguranță. Ce se va întâmpla în continuare depinde de foarte multe lucruri, iar aceste lucruri depind de adulți, nu de copii care se pot adapta mai ușor decât noi în situații noi. Copiii din zonele defavorizate au pierdut foarte mult în această perioadă, au decalaje de învățare serioase care ar trebui recuperate prin programe speciale gândite de școală, de autorități. Dar toată lumea este pesimistă în această privință și pe bună dreptate. Educația nonformală este ca de obicei aici să ajute, de aceea întâlnirile cu copiii la muzeu îmi dau speranță că le va fi bine multora dintre ei.
– Cum decurge în această vară împrietenirea copiilor și tinerilor din România cu muzeele și patrimoniul, acesta fiind un obiectiv principal al Asociației Da’DeCe?
Spre deosebire de vara trecută când nu am îndrăznit să propunem ateliere, în vara aceasta am reînceput timid activitățile. Avem aceleași obiective ca întotdeauna: să-i apropiem pe copii de muzee, de arta contemporană, de patrimoniu, într-un mod prietenos și interesant pentru ei. Dar suntem în continuare prudenți și am preferat să lucrăm la mai multe tipuri de materiale pornind de la care să propunem activități viitoare, după ridicarea tuturor restricțiilor. În prezent pregătim kituri pedagogice inspirate de patrimoniul a trei muzee satelit ale Muzeului Municipiului București adresate învățătorilor. Fiecare kit pedagogic va conține materiale care să-i susțină pe învățători în a-și ține lecțiile în muzeu sau la școală, dar pornind de la obiecte din muzeu. De asemenea, pregătim un ghid despre patrimoniu și kituri de explorare a patrimoniului construit din București și Timișoara într-un proiect derulat în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului. Și ultimul lucru la care lucrăm în această vară este un joc digital de descoperire a istoriei Bucureștiului pornind de la locuri și personalități importante din acest punct de vedere.
– Cât de important este pentru tânăra generație contactul direct cu patrimoniul?
Contactul copiilor cu patrimoniul este important nu doar pentru ei și pentru dezvoltarea propriilor lor personalități, ci și pentru noi toți, dar mai ales pentru patrimoniu. Fără educarea copiilor în spiritul culturii, nu vom avea cultură și, în viitor, nu va mai fi nimeni care să conserve și să se bucure de patrimoniu. Avem o lipsă acută de investiții în domeniul educației culturale și este derutant și absurd pentru că sunt foarte mulți oameni valoroși care lucrează în acest domeniu și care fac o treabă grozavă și absolut vitală, dar care se luptă cu foarte multe dificultăți și cărora le este din ce în ce mai greu să supraviețuiască într-o țară în care cultura contează tot mai puțin.
– Cât de deschiși sunt, cât de bine colaborează cu dumneavoastră partenerii instituționali în educație muzeală?
Avem câțiva parteneri implicați, săritori, generoși, așa cum este și Muzeul Municipiului București și suntem recunoscători pentru colaborările cu toate muzeele satelit ale acestuia. În general, muzeele nu refuză nicio oportunitate de a colabora cu profesioniști din zona educației muzeale. Problema este de fiecare dată lipsa unui buget dedicat acestor activități, de aceea aplicăm împreună cu tot felul de proiecte pentru finanțări nerambursabile.
– Care sunt proiectele de suflet, cele de viitor, la care vă gândiți?
Am foarte multe idei, de idei nu ducem niciodată lipsă. În ceea ce mă privește pe mine, dar și asociația, rămâne un singur scop: să găsim cât mai multe ocazii de a apropia cât mai mulți copii de patrimoniu și de a-i face să conștientizeze importanța lui pentru ei personal, diversitatea meseriilor patrimoniului și frumusețea lor. Educația muzeală, atunci când ține cont de curiozitatea copiilor, le deschide lumi noi, la fel ca o poveste bună.
Interviu realizat de Simona Popescu