Interviu cu E.S. Cord Meier-Klodt, Ambasador al Germaniei în România
O Europă fără granițe, unită și puternică, o poveste de succes
– Foarte recent ați făcut următoarea afirmație: „Când în urmă cu 30 de ani a căzut Zidul la Berlin, oamenii din această ţară au exclamat: noi suntem Europa! Astăzi germanii şi românii lucrează strâns împreună pentru consolidarea acestei Europe comune”. Vă rog să oferim cititorilor câteva exemple de succes din acest an, de pildă.
Cord Meier-Klodt: Îmi vine în minte foarte repede un răspuns. În urmă cu 30 de ani, la Berlin şi Leipzig, la Bucureşti şi Timişoara, oamenii au afirmat răspicat „Noi suntem poporul şi ne dorim o Europă fără graniţe între Est şi Vest”. Astăzi avem o astfel de Europă fără graniţe, dar şi cu foarte multe provocări. În luna mai a acestui an, românii au participat într-un număr mai mare ca niciodată la alegerile europarlamentare, transmiţând un mesaj important – ne dorim o Europă unită şi puternică! Din punctul meu de vedere, aceasta este o poveste de succes.
La fel este, bineînţeles, şi preşedinţia României la Consiliul Uniunii Europene în prima jumătate a anului, în timpul căreia România a demonstrat, mai ales la Summit-ul de la Sibiu, că este o ţară deschisă către lume.
Pe mine mă impresionează mai ales discuţiile cu tinerii din întreaga ţară. Această generaţie este orientată către viitor şi doreşte să participe la construirea acestuia. Este un lucru bun, pentru că una din ideile fundamentale ale Uniunii Europene a fost tocmai reunirea tinerei generaţii şi crearea unei identităţi europene, precum şi a unui sentiment de apartenenţă.
Înainte de toate, astăzi este important ca Europa să fie unită din punct de vedere al valorilor şi intereselor. Fiecare trebuie să contribuie la acest lucru. Cred cu tărie că România este un partener alături de care putem atinge multe obiective de acum încolo.
– Cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, Ambasada Germaniei a organizat împreună cu oraşul Leipzig şi parteneri români, în perioada 1-4 octombrie, Zilele culturale Leipzig la Bucureşti. Care sunt personalitățile care au răspuns cu mult entuziasm invitației dumneavoastră?
C.M-K: Cred că am reuşit să propunem o combinaţie interesantă între o privire în trecut, reflectând asupra evenimentelor din anul 1989, şi o privire optimistă spre viitor. Ingredientele contează enorm. În opinia mea, succesul Zilelor culturale Leipzig la Bucureşti constă tocmai în această diversitate. Alături de primarul general al oraşului Leipzig, Burkhard Jung, am invitat istorici şi martori ai vremii, care au discutat cu reprezentanţii Universităţii Bucureşti şi directorul Muzeului Municipiului Bucureşti Dr. Adrian Majuru, despre „Locurile Revoluţiei Paşnice“, precum şi despre percepţia diferită asupra „anilor de tranziţie“ în Europa de Est şi Balcani. Am adus la un loc scena literară românească şi germană. La Goethe-Institut a avut loc o dezbatere despre tranziţie şi însemnătatea traducerilor literare pentru schimbul cultural, cu participarea scriitorului român Dan Lungu, a scriitoarei germane Julia Schoch şi a directorului Târgului de carte Leipzig, Oliver Zille. De asemenea, am avut multă artă şi muzică – un vernisaj al unor artiste din Leipzig în galeria Ancăi Poteraşu, ansamblul muzical „Adorabili”, compus din foşti membri ai corului Bisericii Sf. Toma din Leipzig, şi „Zmei3”, o trupă româno-germană de „rough soul”.
– Casa Filipescu-Cesianu, parte a Muzeului Municipiului București, a găzduit trei dezbateri reunite sub genericul „Idei în Agora”. Care au fost opiniile istoricilor invitați, ce anume v-au transmis ei după întâlnirea cu publicul bucureștean?
C.M-K: Interesant este tocmai faptul că sunt atât de multe perspective asupra anului 1989, care, în opinia domnului Prof. Troebst, a fost în Balcani, înainte de toate, „annus horribilis“. Dar şi în Germania se discută anul acesta despre faptul că experienţele şi munca de o viaţă a est-germanilor nu au fost onorate suficient înainte şi după 1989. Vedem că o parte din euforia de atunci a fost dată uitării sau a lăsat loc altor griji. Cred că este foarte important să fim deschişi şi acestor îngrijorări. Dacă acţionăm cum se cuvine şi nu aducem răspunsuri populiste la provocări complexe, atunci Europa poate ieşi întărită din astfel de discuţii. De aceea, m-am bucurat mai ales de întâlnirile cu martorii vremii. Astăzi uităm mult prea repede că Revoluţia Paşnică s-ar fi putut desfăşura cu totul altfel.
– Anterior acestei săptămâni omagiale, Muzeul Municipiului București a prezentat în Germania o poveste despre legătura veche de peste patru sute de ani dintre Leipzig, București și Lipscani. Povestea europeană a fost spusă în cadrul unor expoziții care s-au bucurat de succes. În cadrul unei expoziții deschisă la Palatul Suțu, Ambasada Germaniei la București a prezentat „Locurile Revoluţiei Paşnice”, care de asemenea s-a bucurat de succes. Cum vedeți continuarea acestei colaborări dintre Leipzig și București?
C.M-K: Aşa cum am spus deja, în urmă cu 30 de ani, oamenii din ambele ţări au scandat „Noi suntem poporul“. Aceste cuvinte au reprezentat convingerea fundamentală şi conştiinţa nou câștigată, care au generat în cele din urmă lupta împotriva regimului nedrept şi năzuinţa spre libertate şi democraţie. După părerea mea, a fost important şi interesant să recunoaştem aceste asemănări – dar şi deosebirile – între cele două revoluţii. Bineînţeles că legătura dintre cele două oraşe se va întări. Consider că Zilele culturale constituie un fundament bun. În orice caz, oaspeţii de la Leipzig au fost atât de impresionaţi, încât doresc să continue colaborarea cu România.
– Vă întreb și pe dumneavoastră, la fel cum i-am întrebat și pe istoricii prezenți la una dintre dezbateri: cum vă gândiți că ar putea fi un muzeu al viitorului?
C.M-K: Poate că pare o contradicţie, dar viitorul nu se opreşte nici măcar în faţa muzeelor. Revoluţia digitală este în plină desfăşurare şi cuprinde toate domeniile. Prin urmare, instituţiile culturale nu pot evita să se confrunte cu această schimbare, să participe activ şi să se folosească de ea. Muzeele rămân locuri ale colecţionării şi păstrării, însă trebuie să se reorienteze pentru a-i atrage şi pe cei tineri. La urma urmei, instituţiile culturale nu mai sunt locuri de prezentare pure, ci spaţii de dialog, de discuţie, de întâlnire, unde perspectivele pot fi cercetate îndeaproape. Pentru a face posibil acest lucru, expoziţiile trebuie să fie interactive şi mai accesibile pentru vizitator, pentru a-l captiva şi a-i capta atenţia.
Interviu realizat de Simona Popescu