Interviu cu Stere Farmache, președintele Asociației Prietenii Pinacotecii București
Deschiderea Pinacotecii București, o formă de responsabilitate civică
– Ce v-a determinat să vă implicați în acest proiect legat de Pinacoteca București și ce anume înseamnă pentru dumneavoastră, personal și profesional, acest demers de reabilitare și deschidere a Palatului Dacia-România?
Stere Farmache: Implicarea în acest proiect nu este doar o alegere, ci o formă de responsabilitate civică. Pinacoteca este una dintre cele mai valoroase colecții publice de artă din România, dar care, din păcate, nu a beneficiat până acum de recunoașterea și spațiul pe care îl merită. Pentru mine, înseamnă un demers pentru memorie, pentru accesul real al publicului la patrimoniul artistic al orașului.
Faptul că o instituție fondată în 1933 la inițiativa unui primar vizionar, Dem I. Dobrescu, a ajuns să funcționeze fără un sediu permanent timp de decenii este un simptom al indiferenței față de cultură. Cred că redeschiderea Pinacotecii într-un spațiu adecvat nu este doar o chestiune de logistică – este o reparare istorică.
– Palatul Dacia-România este o alegere potrivită pentru sediul Pinacotecii. Cum se va integra el în peisajul cultural al Bucureștiului?
S. F.: Palatul Dacia-România nu este doar o clădire frumoasă – este un simbol. Situat într-o zonă-cheie, între Centrul Vechi și Calea Victoriei, în proximitatea altor instituții culturale majore, el are potențialul de a deveni un nod esențial în rețeaua culturală a Bucureștiului.
Funcțional, clădirea oferă spațiul și prestigiul necesar unei instituții de rangul Pinacotecii. Într-o capitală europeană, un astfel de patrimoniu nu poate rămâne ascuns în depozite. Deschiderea sa către public ar transforma radical peisajul cultural urban, oferind bucureștenilor și turiștilor o experiență artistică completă, într-un spațiu istoric restaurat cu respect pentru trecut.
– Ce provocări birocratice sau administrative ați întâmpinat în procesul de susținere a Muzeului Municipiului București, care lucrează pentru acordarea destinației firești ce a fost stabilită de Primăria Capitalei?
S. F.: Procesul de redare a destinației firești acestui spațiu muzeal nu a fost deloc simplu. Provocările au inclus lipsa unui calendar ferm, întârzieri în aprobarea documentațiilor tehnice, necorelări între diverse structuri administrative.
Totuși, Muzeul Municipiului București, împreună cu echipa Pinacotecii, a reușit să mențină activă această instituție, în ciuda lipsurilor. Iar Asociația noastră a avut un rol de susținere constantă: am promovat cauza în spațiul public, am organizat evenimente, am încurajat dialogul între administrație, mediul cultural și societatea civilă.
– Cum apreciați nivelul de sprijin din partea autorităților pentru realizarea Pinacotecii București?
S. F.: Din partea administrației municipale există semnale pozitive – Palatul Dacia-România a fost identificat ca sediu viitor, iar intenția este clară. Totuși, sprijinul trebuie concretizat prin bugete dedicate, termene clare și asumare publică. Cultura nu poate fi sprijinită doar simbolic. Este timpul ca autoritățile să înțeleagă că investiția în patrimoniu aduce beneficii nu doar identitare, ci și economice, turistice, educaționale.
– Cum ar putea publicul bucureștean să se implice sau să sprijine acest demers? Ce impact cultural și educațional sperați că va avea Pinacoteca București asupra comunității locale?
S. F.: Colecția Pinacotecii Muzeului Municipiului București se numără printre cele mai valoroase din țară, oferind, printre altele, o reprezentare vizuală deosebită a evoluției artei românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în contemporaneitate. Această colecție ilustrează cu succes valoarea excepțională a unor opere de artă conservate prin eforturi constante, adăpostite până acum în spații muzeale temporare, îngrijite și restaurate, pregătite să fie puse în valoare într-un sediu dedicat, pe care Municipalitatea îl va definitiva în curând. Pinacoteca Bucureștiului adăpostește peste 5.700 de lucrări de artă: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, artă europeană. Este o colecție enciclopedică ce ilustrează peste două secole de creație – de la epoca fanariotă până la arta contemporană.
În ultimii ani, colecția s-a îmbogățit cu peste 200 de lucrări noi, prin donații. Iar Pinacoteca a reușit, în pofida lipsei unui sediu, să organizeze expoziții, simpozioane, conferințe și platforme de cercetare interdisciplinară. Implicarea publicului este esențială.
Prin semnarea petițiilor, participarea la expoziții, susținerea financiară sau voluntariat, bucureștenii și nu numai, pot transmite un mesaj clar: cultura contează. Ne dorim să formăm o comunitate de susținători, conștienți de valoarea acestei instituții.
Educația vizuală, formarea gustului estetic, familiarizarea cu istoria artei – toate acestea se pot realiza doar prin contact direct cu operele. Fără spațiul fizic, muzeul rămâne o promisiune.
– Cum vedeți viitorul acestui spațiu, să spunem peste 10–15 ani?
S. F.: Peste 10-15 ani, îmi imaginez un muzeu vibrant, inclus în circuite turistice internaționale, activ în schimburi culturale, gazdă a bienalelor, a expozițiilor de artă contemporană, dar și a marilor retrospective.
Văd un spațiu în care patrimoniul este valorificat cu mijloace digitale moderne, dar și cu respect față de materialitatea operei. Un muzeu cu o librărie, un atelier de pedagogie muzeală, unde copiii învață desenul sau istoria artei. Văd o instituție deschisă publicului și relevantă.
– Ne vom vindeca vreodată de „cultura indiferenței”, cea care anihilează creativitatea și obstrucționează interesul public?
S. F.: Eu cred că da, dar cu condiția să nu renunțăm. Cultura indiferenței nu este un fatalism genetic, ci rezultatul neglijenței instituționale și a lipsei de repere. Proiecte precum Pinacoteca pot deveni exact aceste repere.
Arta are o forță formativă uriașă. Ea construiește sensibilitate, curiozitate, solidaritate. Iar o societate care își vede reflecția în propria ei cultură devine mai conștientă de sine și, implicit, mai puternică. Așa vom ieși din indiferență: prin redescoperirea valorii.
Interviu realizat de Simona Popescu