Simpozionul de Antropologie Urbană – ediția a VI-a

25 NOIEMBRIE 2021

Simpozionul de Antropologie Urbană –

Modernizare, urbanizare şi medicalizare în România sfârşitului de secol XIX şi perioada interbelică, Ediţia a VI-a

Data: 25 noiembrie 2021, online – ZOOM



 

Muzeul Municipiului București organizează, pe data de 25 noiembrie 2021, Simpozionul de Antropologie Urbană, Ediţia a VI-a, cu tema „Modernizare, urbanizare şi medicalizare în România sfârşitului de secol XIX şi perioada interbelică”.

Această manifestare ştiinţifică se va desfășura online.

Prin tematica lansată pentru cea de-a VI-a ediție a Simpozionului de Antropologie Urbană ne propunem să răspundem la întrebarea cum s-a modernizat societatea românească prin implementarea standardelor medicale de-a lungul timpului. Vom pune accent atât pe identificarea instrumentelor de modernizare medicală (legislaţii, instituţii), cât şi a biografiei corpului medical, înţeleasă prin prisma unei elite profesionale care a gândit procesul de integrare a României în civilizaţia de tip occidental. Cercetarea impune o dublă recurență: de la nivelul practicii medicale propriu-zise la starea de spirit modernizatoare a epocii de mijloc de secol XIX şi început de secol XX.

Comunicarea susţinută în cadrul simpozionului va putea fi publicată în Journal of Urban Anthropology.

 

PROGRAM

 

10:00- 10:20 – Conectarea online a participanților și verificarea tehnică

10.20-10.30 – Deschiderea Simpozionului de antropologie cu Dr. Octavian Buda și Dr. Adrian Majuru

10:30-12:10 – Susținerea lucrărilor – Partea I. Medicalizare. Moderator: Dr. Octavian Buda

Conf. dr. Simion Câlția (Facultatea de Istorie, Universitatea din București)

„Regulamentele interne ale Laboratorului chimico-bacteriologic al Bucureștiului (1898 și 1913)”

Mădălina Manolache – Muzeograf, Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici (Muzeul Municipiului București)

„Ajutor moral și medical pentru victimele Marelui Război”

Dr. Steluța Boroghină, M.D., Ph.D., istoric de artă, și Prof. Univ. Habil. Dr. Octavian Buda (Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București – Catedra de Istoria Medicinei)

„Ion Cantacuzino: între modernizarea medicală și mecenatul cultural”

Dr. Oana Panait – Muzeograf, Muzeul Victor Babeș (Muzeul Municipiului București)

„Modernitate și progres în Regatul României. Profesorul Victor Babeș în peisajul medical de la sfârșitul secolului XIX”

Sprînceană Mihaela Diana – Universitatea din București (Facultatea de Istorie)

„Medicul Mina Minovici și activitatea sa de la I.N.M.L. București (sec. XIX-XX)”

12:10-12:30 – Discuții

12:30-13:50 – Susținerea lucrărilor – Partea II. Modernizare și urbanizare. Moderator: Dr. Octavian Buda

Ionuț Banu – Muzeograf, Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici (Muzeul Municipiului București)

Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei și lupta împotriva acestei maladii la finalul secolului al XIX – începutul secolului XX. Istoric și evoluție”

Sergiu Mitrescu – Universitatea de arhitectură și Urbanism Ion Mincu, specializarea Managementul Orașelor competitive

„Cea mai veche meserie în România modernă. Legi și percepții asupra prostituției în perioada 1853-1950”

Atena-Ioana Gârjoabă (PhD Candidate – The Doctoral Programme in Urbanism, “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest, Romania, și Cerasella Crăciun (Full Proffesor, PhD, Architect, Urban and Landscape Planner, The Faculty of Urban Planning, “Ion Mincu”

„Văcărești area – The memory of a “place” of urban, historical, social and symbolic-community pressures”

Dr. Alexandra Rusu – Muzeograf, Casa Filipescu-Cesianu (Muzeul Municipiului București)

„Comportament urban vestimentar în Bucureștiul perioadei La Belle Époque”

13:50-14:20 – Discuții

 

Colectiv de organizare:

Prof. Univ. Habil. Dr. Octavian Buda – Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila

Silvia Zamfir – Șef Secție Antropologie, Muzeul Municipiului București

Eliana Radu – Șef Serviciu PR, Marketing, Proiecte culturale și Educație Muzeală, MMB

 

Consiliu științific:

Prof. Univ. Habil. Dr. Octavian Buda – Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila

Dr. Adrian Majuru – Manager, Muzeul Municipiului București

Dr. Dan Pîrvulescu – Director Adjunct, Muzeul Municipiului București

 

REZUMATE

 

„Regulamentele interne ale Laboratorului chimico-bacteriologic

al Bucureștiului (1898 și 1913)”

 

Conf. dr. Simion Câlția

Facultatea de Istorie, Universitatea din București

 

Rezumat

Comunicarea noastră își propune să analizeze un caz punctual: regulamentele care au normat activitatea Laboratorului chimico-bacteriologic aparținând Primăriei București în cele două decenii care preced Primul Război Mondial. Laboratorul primăriei a fost o instituție esențială în introducerea unor norme și practici din domeniul științelor analitice în sfera igienei alimentare publice. El a jucat un rol important și în eforturile corpului medical municipal de combatere a bolilor epidemice. Apariția sa se încadrează într-un proces de lungă durată, reprezentat de creșterea interesului primăriei pentru problemele sanitare și igienice și concretizat prin investiții tot mai importante, înființarea a numeroase alte instituții și nu în ultimul rând crearea unui corp propriu de specialiști (medici, veterinari, chimiști etc.).

Cercetarea noastră urmărește două planuri distincte. Regulamentele au fost folosite pentru a înțelege care erau intențiile municipalității, cum era concepută această activitate, care erau problemele care trebuiau rezolvate prin intermediul laboratorului. De asemenea, am urmărit și ce dificultăți de funcționare a laboratorului au fost recurente, astfel încât să impună introducerea unor prevederi în regulamente. Plasarea într- o perspectivă diacronică ne-a permis să vedem cum evoluează aceste aspecte între 1898 și 1913.

Cel de al doilea obiectiv este de natură metodologică: să deschidem o discuție despre rolul pe care asemenea documente medical administrative, aride, formulate într-un limbaj tehnico birocratic adesea dificil, îl pot juca în cercetarea istorică. Ce tipuri de răspunsuri putem construi plecând de la ele, și care sunt limitele și capcanele specifice acestor tipuri de surse?

 

Ajutor moral și medical pentru victimele Marelui Război”

 

Mădălina Manolache, muzeograf

Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici

Muzeul Municipiului București

 

Rezumat

O modernizare forțată a medicinei s-a produs într-un context special și totodată delicat al începutului de secolul XX. Ajutorarea răniților și a invalizilor care au participat la Marele Război cerea înnoirea metodelor și a intervențiilor medicale de specialitate, cât și constituirea unui sistem de ajutor moral și social pentru victime, văduve, orfani. Fenomenul modernizării a fost privit în literatura de specialitate în termenii progresului și științei, dar și prin prisma fragmentarității.

Impresia asupra lumii și convingerile oamenilor au fost puternic zguduite în urma efectelor tragice ale războiului. Literalmente, s-a produs o fragmentarizare a corporalității: soldați mutilați aveau nevoie de îngrijiri medicale de specialitate, iar „Societatea Invalizilor de Război” nu a întârziat să vină în sprijinul lor. Această prezentare va pune în lumină metodele de ajutor medical, social și moral aduse de societatea fondată de M.S. Regina Maria și condusă de dr. ortoped Ion Ghiulamila. Nu în ultimul rând, este cercetat aportul dr. Nicolae Minovici, medic maior de rezervă, în cadrul acestei societăți și în cadrul mai larg al activității sale în perioada mobilizării.

 

„Ion Cantacuzino: între modernizarea medicală și mecenatul cultural”

 

Dr. Steluța Boroghină, M.D., Ph.D., istoric de artă

și Prof. Univ. Habil. Dr. Octavian Buda

Catedra Istoria Medicinei și Cultura Medicală, U.M.F. Carol Davila

 

Rezumat

Dintre multiplele fațete ale Profesorului Ion Cantacuzino – ne vom referi la două aspecte definitorii ale personalității sale: cea de promotor al modernizării medicale în multiplele domenii în care și-a desfășurat activitatea – bacteriolog, imunolog, epidemiolog, inițiator al unor inovatoare proiecte de medicină socială, fondatorul Institutului de seruri și vaccinuri, deopotrivă cercetător și pedagog și mecenatul său cultural, deși mai puțin discutat, meritoriu în egală măsură. Promotor al unor noi instituții culturale, susținător al artei românești, mecena pentru unii artiști pe care i-a descoperit și susținut, colecționarul Ion Cantacuzino va da un exemplu discipolilor săi prin donarea unei însemnate părți a colecției de artă a Muzeului Toma Stelian unde va organiza memorabile expoziții menite să educe gustul publicului, în primul rând pentru arta grafica.

Cele două aspecte discutate se întrepătrund în esența lor în ceea ce s-a numit Școala cantacuzinistă, care poate fi considerate „metaopera” Profesorului Ion Cantacuzino, dacă ne putem exprima astfel prin asemănare cu atelierul lui Constantin Brâncuși, gândit de artist astfel. În acest creuzet cantacuzinist în care s-au format numeroase personalități, deopotrivă ale lumii medicale și artistice putem identifica un important ferment al înnoirii societății românești interbelice.  Opera sa de înoire socială va fi continuată de străluciții săi discipoli.

 

„Modernitate și progres în Regatul României.

Profesorul Victor Babeș în peisajul medical de la sfârșitul secolului XIX”

 

Dr. Oana Panait, muzeograf

Muzeul Victor Babeș

Muzeul Municipiului București

 

Rezumat

Profesorul și savantul român Victor Babeș (1854-1926) face parte dintr-o generație de aur din medicina românească, o pleiadă care, începând cu dr. Carol Davila – cel care a pus bazele școlii noastre de medicină după 1857 – se remarcă atât în Regatul României, cât și peste hotare. Comunicarea are ca demers prezentarea activității savantului Victor Babeș, începând cu anii de studii, continuând cu activitatatea și colaborarea alături de profesori și mari savanți ai vremii, impactul cercetării și operei sale medicale asupra societății românești și nu numai.

Încercăm să simțim pulsul unei societăți aflată în plin proces de modernizare, dar o societate în care mentalul colectiv era încă anacronic cu timpurile… Sistemul sanitar de la sfârșitul secolului al XIX-lea din Regatul României avea nevoie de Victor Babeș. Acest mare savant și profesor a venit în țară, renunțând la confortul stabilirii în Occident și a format o școală medicală modernă și un Institut de Bacteriologie la București (1887). Nu omitem rolul pe care l-a avut tatăl savantului, Vincențiu Babeș (1821-1907), în procesul anevoios de modernizare din România. Vincențiu Babeș a fost membru fondator al Academiei Române (după 1866), for unde cei doi – tatăl și fiul – vor deveni colegi de aulă academică.

Regatul României a avut privilegiul de a adăposti un mare savant, acesta lăsându-și amprenta, de-a lungul unei lungi cariere, în medicină, învățământ universitar, în gândirea unui popor din care făcea parte. Victor Babeș s-a simțit întotdeauna român, chiar dacă educația sa a fost mai degrabă europeană. Profundul proces de modernizare din Regatul României, îndeosebi în domeniul medical, începe cu savantul Victor Babeș.

 

Medicul Mina Minovici și activitatea sa de la I.N.M.L. București (sec. XIX-XX)”

 

Sprînceană Mihaela Diana

Universitatea din București, Facultatea de Istorie

 

Rezumat

În secolul al XIX-lea, conflictele militare desfășurate pe teritoriul Europei au răvășit continentul și l-au împărțit în sfere de influență, însă cercetarea științifică și explorarea au fost încurajate. Lumea vestică a cunoscut o creștere a populației datorită avansului în medicină, mai ales în ceea ce privește anatomia dar și bolile. De asemenea, știința a devenit o profesie. Printre cei mai remarcabili oameni de știință îi amintim pe: Charles Darwin care a publicat la jumătatea secolului ,,Originea speciilor”, Thomas Alva Edison care a inventat becul, dar și Louis Pasteur care a realizat mai multe descoperiri în domeniul chimie, dar care a și conceput primul vaccin împotriva rabiei. Tot în secolul al XIX-lea, medicina românească a evoluat și atât tratamentele cât și tehnicile medicale dar și spitalele au beneficiat de îmbunătățiri. În domeniul medical printre cele mai importante invenții și descoperiri amintim: stetoscopul, anestezia, tubul de oxigen, lentilele de contact dar și anumite tipuri de vaccin în vederea eradicării bolilor. O activitate deosebită în domeniul medical a avut-o și Mina Minovici, celebrul medic legist si farmacist român al cărui nume îl poartă Institutul de Medicină Legală din București, inaugurat în 1892. A fost prima instituție de profil din țară și din lume. La evenimentul remarcabil a fost prezent primarul orașului, Pache Protopopescu, dar și ministrul de justiție, Alexandru Marghiloman, care l-au sprijinit atât prin finanțare economică cât și prin oferirea terenului unde avea să fie construită clădirea. Inițial a fost denumit ,,Morga orașului”, iar în anul 1898 doctorul Mina Minovici a revenit asupra denumirii întrucât dorea să fie înființate mai multe institute de acest fel în țară. Interesant de știut este faptul că pe lângă sala de autopsie, biblioteca dar și laboratoarele și sălile practice exista și un muzeu înființat de către Minovici. La începutul secolului XX, medicul Mina Minovici a înființat și Comisia medico-legală. Aceasta funcționa pe lângă Ministerul Sănătății, iar ulterior serviciile institutului au trecut sub autoritatea Ministerului de Justiție. Activitatea sa a fost și rămâne una deosebit de importantă, la fel ca și Institutul medico-legal.

 

Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei și lupta împotriva acestei maladii la finalul secolului al XIX – începutul secolului XX. Istoric și evoluție.”

 

Ionuț Banu, muzeograf

Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici

Muzeul Municipiului București

 

Rezumat

Prin această lucrare am încercat o abordare din punct de vedere istoric pentru a aduce în prim plan preocupările „Societății pentru Profilaxia Tuberculozei și Asistența Tuberculoșilor săraci” pentru a aminti opera de pionierat în domeniul pneumologiei de la începuturile sale și până la crearea „Institutului Clinic de Ftiziologie” din anul 1962. Lupta împotriva tuberculozei sau „boala secolului romantic” așa cum mai era denumită, era „socotită o suferinţă boemă,  însoţitoare a iubirii într-o epocă în care a afla că ai tuberculoză echivalează cu o condamnare timpurie la moarte. Dacă până  la jumătatea secolului al XIX-lea, 25 % din decese erau cauzate de această maladie, către jumătatea secolului următor numărul deceselor din această cauză scăzuse cu până la 90%.

Schimbările realizate în sistemul de sănătate publică, apariția vacinului  BCG (vaccinul împotriva bacilului Calmette-Guérin) în anul 1921, incidența tuberculozei a fost redusă chiar înainte ca antibioticele să fie utlizate. Cu toate acestea, boala a rămas o amenințare la adresa sănătății publice, creând o intensă îngrijorare în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, fiind considerată o boală cronică a populației sărace.  „La noi, susținea dr. Ștefan Irimescu, trebuie avută în vedere nevoia urgentă de a dispune, în fiecare județ, de cel puțin un spital de izolare pentru tuberculoșii cu leziuni mari deschise, care reprezintă o mare primejdie de răspândire a bolii”.

 

Cea mai veche meserie în România modernă.

Legi și percepții asupra prostituției în perioada 1853-1950.”

 

Sergiu Mitrescu

Universitatea de arhitectură și Urbanism Ion Mincu

Specializarea Managementul Orașelor competitive

 

Rezumat

Prezentarea va radiografia legislația privind prostituția în România modernă, încadrând diferitele schimbări de mentalitate și legi în zeitgeist-ul vremii. Prezentarea pleacă de la obligativitatea condicii adoptată în 1853, trecând prin regulamentul după model francez de la 1895, până la Legea Sanitară din 1930 și interzicerea prostituției în perioada comunistă. Pe deoparte, atitudinile și legile față de practica legală a prostituției sunt indicative vizavi de procesul românesc de dezvoltare și modernizare. Pe de altă parte, aceste percepții sunt condiționate de ce se întâmplă în afara granițelor: fie că vorbim de modelul “francez” sau reglementările din 1930, inspirate de cele adoptate în America și Germania cu câțiva ani mai devreme, modul în care prostituția a fost privită și reglementată în România s-a aflat într-o strânsă legătură cu modele asumate, ce ne-au ghidat dezvoltarea în perioada respectivă. Mai mult, prin caracterul ei specific, studiul prostituției din perspectivă istorică oferă și o radiografie a geografiilor umane ale perioadei respective, precum și a modului în care societatea urbană a României în curs de modernizare era organizată.

 

Văcărești area – The memory of a “place” of urban, historical, social

and symbolic-community pressures”

 

Atena-Ioana Gârjoabă, PhD Candidate

The Doctoral Programme in Urbanism

and Cerasella Crăciun, Full Professor, PhD, Architect

The Faculty of Urban Planning

“Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism

Rezumat

The research will explore the evolution of ​​the current Văcărești Protected Landscape and its surroundings in Bucharest, in terms of place memory, which has been an area of urban, historical, social, symbolic and community pressures since the communist era. The evolution of the Văcărești Monastery area, followed by the construction of the lake, led to the deepening of an already deep “wound”, visible in the urban morphotypology, producing a drama for the inhabitants of the area. The beginning of the works involved the demolition of the houses which were on the surface of the future lake and the adjacent lands. The transformation of Văcărești Monastery into a penitentiary and, subsequently, its demolition, were moments of crossroads, both for the evolution of the urban fabric landscape and for the national and European cultural heritage, but also a moment that entered the conscience of residents and experts. Over time, the demolition of the monastery has been harshly criticized by specialists who understood the particular and unique value of the ensemble from an architectural, historical, symbolic, but also spiritual point of view.

The analysis of the historical evolution of the urban fabric highlights all the pressures to which the area of ​​the current park and its vicinity was subjected, but also all the constraints that those who built here later did not have, or did not take into account – from the demolition of the houses for the construction of the lake, to the constructions that were recently made in the area. The transformation of the lake’s configuration over time and the evolution of the area to the current state of protected natural area, was accompanied by almost constant pressures, developed over time. The legal status of the land was declared uncertain, so the surface of the lake and the waterfront was subject to much real estate pressure after 1989. A homeless family with nine children settled in the park, who lived here for over 15 years in small improvised constructions. They were involved in taking care of the protected area and are currently collaborating with the Văcărești Protected Landscape Association, being among the most skilled members of the team.

Although since 2015, the area has been declared a protected landscape through the sustained efforts of the association, volunteers and specialists, the pressure on the park continues today. There are periodic fires that spread very quickly and destroy vegetation, flora and fauna, illegally stored waste that leads to pollution of the ecosystem, and poaching that still threatens especially existing populations of valuable species of birds.

The paper aims to investigate how this area can become a real “development vector” today, from an urban-functional point of view, which could be its future evolution and how it can be (re) brought and preserved symbolically to its architectural-historical past, in the conscience of the community, at the level of the quasi-natural, anthropic and cultural landscape.

 

„Comportament urban vestimentar în Bucureștiul perioadei La Belle Époque”

 

Dr. Alexandra Rusu, muzeograf

Casa Filipescu-Cesianu

Muzeul Municipiului București

Rezumat

Comparând stilul vestimentar din perioada interbelică cu cel de la finalul secolului al XIX-lea observăm o schimbare dramatică pe care opinia publică o atribuie lipsurilor și exigențelor asociate Primului Război Mondial. În realitate, moda a devenit mai simplă și funcțională încă de la începutul secolului XX, în decada premergătoare conflagrației mondiale. În doar câțiva ani, lumea dominată de corsete, rochii frou-frou, pălării imense, umbreluțe și culori pastel se transformă radical, elegantele vremii adoptând brasiere, rochii de inspirație Empire sau „fantezii orientale”, în culori flamboaiante. Prezente în expozițiile universale, producțiile exclusiviste și inovatoare ale unor „couturiers” francezi de renume, vor fi adoptate în toată Europa. Războiul a accelerat schimbările culturale care deja aveau loc.

Prin studii de caz dedicate vestimentației feminine, cercetarea pe care o propun surprinde câteva dintre prefacerile și contrastele modei bucureștene din perioada La Belle Époque. Modernitatea, urbanizarea și inovațiile tehnologice au imprimat un nou ritm cotidianului, înlocuind „scenografia” pe fundalul căreia se consumau dramele modei, dezvăluindu-i în același timp inadecvarea. În pragul noului secol femeile par suspendate în idealul unei mode ultra-feminine, care nu mai corespundea lumii guvernate de automobile, tramvaie și, foarte curând, de avioane.
Noii paradigme îi corespundea un alt ideal feminin, „tipul modern”, activ și tineresc, locul voluptoasei Venus fiind luat treptat de grațioasa Diana.

Conectarea puternică la realitățile modei occidentale, prin intermediul presei de profil și a călătoriilor frecvente ale protipendadei, se observă în cronicile săptămânale din reviste precum „Moda Parisiană, Teatru și Musică” sau „Moda Nouă Ilustrată”. Exemplele cele mai apreciate nu întârzie să apară în magazinele prestigioase ale Bucureștiului, implicit în spațiul public și privat: la Șosea, în parcuri, la Hipodrom, în vizită, la bal, teatru etc.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *