Colecția Textile şi accesorii vestimentare – originalitatea unei civilizaţii dispărute

 În anul 1864 s-au creat, prin decret emis de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Muzeul de Antichităţi și Muzeul de Ştiinţele Naturii, precum și Pinacoteca pusă sub îngrijirea pictorului Theodor Aman, director al Şcolii de Belle Arte, înfiinţată tot atunci în Capitală. Deși slujite de savanţi de renume mondial și încurajate de opinia publică, muzeele din București nu au putut beneficia de sprijinul material necesar din partea statului. Strădaniile remarcabile ale naturaliștilor dr. Dimitrie Brândză și dr. Grigore Antipa, ca și cele ale istoricilor Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan și Ioan Andrieșescu duc la împletirea activităţii muzeistice cu cercetarea știinţifică, fapt ce contribuie la creșterea prestigiului instituţiilor muzeale bucureștene.

Muzeul Municipiului București își are începutul în hotărârea Consiliului Comunal al Primăriei Bucureștilor de la sfârșitul lunii iunie 1921 – când primarul de atunci – Dr. Gheorghe Gheorghian a propus înfiinţarea unui muzeu comunal. Referindu-se la această hotărâre, Nicolae Iorga scria în ziarul Neamul Românesc din 1 iulie 1921 că muzeul va fi „nu numai un loc unde se pot concentra, supt o bună îngrijire, lucruri care alfel se risipesc şi se distrug, nu numai un mijloc de a iniţia pe străin uşor în ceea ce a format originalitatea unei civilizaţii dispărute, dar şi altceva. Va fi, într-o epocă în care totul e în funcţiune de cultura ce vom şti să ni câştigăm şi mai ales să o răspândim larg în masele populare, şi un complement de realităţi pentru instrucţia şcolară şi singura unealtă prin care asupra claselor necultivate trecutul îşi poate întinde influenţa lui, învăţătoare şi înnălţătoare.”

Din anul 1959, sediul Muzeului Municipiului București este Palatul dregătorului Costache Grigore Suţu, construcţie ridicată între anii 1830 – 1832.

Primele piese de vestimentaţie au fost înregistrate în inventarul muzeului începând cu anul 1940, fiind donaţii ale unor descendenţi din familii boierești bucureștene. Ulterior au fost făcute achiziţii și au fost primite alte donaţii ce reprezentau veșminte feudale.

În cadrul Colecţiei Textile şi accesorii vestimentare costumul de epocă are o pondere însemnată. Este cea mai mare colecţie muzeală din ţară, alcătuită din bunuri autentice, mare parte dintre acestea fiind clasate în categoria Tezaur. Sunt foarte bine reprezentate următoarele categorii de costum civil: costumul de secol XVIII, cel din epoca modernă (masculin, feminin și de copii), vestimentaţia cotidiană dar și veșmintele de gală. Costumele de secol XX sunt variate și reprezintă schimbarea modei, în funcție de stilurile europene ce se manifestă în artă: moda Art Nouveau, moda anilor ’20, costumul de gală specific anilor interbelici, piese de excepție care au aparținut unor diplomați și oameni politici români. Costumul popular românesc, de sărbătoare, reprezentat de piese autentice de secol XIX și prima jumătate a secolului XX provine, în special, din donații. Uniforma militară are o reprezentare variată și cuprinde piese din dotarea armatei române, din perioada Gărzii Civice, din timpul celor Două Războaie Mondiale, dar și din perioada postbelică. Ţinutele oficiale sunt  reprezentate de costumele de diplomat, dar şi de uniformele militare. Colecţia cuprinde şi costume liturgice de secol XIX provenit din donaţii.

Moda orientală este ilustrată de costumele de curte, dar și de numeroase costume boierești, alcătuite  din șalvari, anterie, cepchene, ciupaguri, ilice, fesuri, taclite, turbane, costume de cadână, iminei și nalâni, punguţe de bani, paftale și bijuterii. Toate costumele de tip oriental (turcesc cu precădere) sunt clasate și o mare parte dintre acestea sunt piese de Tezaur. Rochii confecţionate din catifea sau brocart, decorate abundent cu broderii de fir, pentru jupânese și jupâniţe, anterie de cutnie, pipiri (haină cu sau fără mâneci, cu poale lungi şi mult încreţite la spate) muiate în aur şi argint ce le fac deosebit de grele, ciupage (bluze) din borangic cusute cu fir metalic, fermenele şi cepchene (jachete scurte până în talie, cu mâneci lungi, cele din urmă cu ele crestate de sus până jos şi încheiate cu bumbi de fir) al căror piept şi spate era minuţios decorat cu măiestre cusături cu model fitomorf, ilice, şalvari, bernevici (un model de şalvar din material textil gros, purtat iarna) sau poturi (pantaloni purtaţi de arnăuţi şi surugii, cu turul larg dar strâşi pe pulpe spre a facilita mersul călare) din mătase, postav ori catifea, fesuri cu lungi canafi, şaluri de caşmir care erau piese atât de preţioase – uneori valorând cât o moşie – încât erau lăsate moştenire de la mamă la fiică şi, câteodată ajungeau să fie purtate de a patra sau a cincea generaţie de femei din aceeaşi familie.

Bijuteriile beneficiază de un capitol aparte în această colecție: cercei, pandantive, salbe de icusari sau mahmudele, brăţări, cordoane din plăci metalice și, mai ales, foarte multe și variate paftale. Punguţele pentru bani, cu două compartimente distincte, unul pentru monedele de valoare mai mare și altul pentru mărunţiș, ambele închise cu inele metalice, erau piese de mare fineţe, lucrate în casă, de soţiile și fiicele beneficiarilor, care își puneau la contribuţie întregul talent la croșetat spre a realiza niște compoziţii complicate, florale sau geometrice, la care uneori erau adăugate mărgeluţe și ciucuri.Pentru secolul al XIX-lea moda europeană feminină și masculină este reprezentată de rochiile de bal, crinoline, fracuri, uniforme de diplomat, smockinguri, iar pentru stilul Art Nouveau, colecţia are înscris un număr mare de rochii și accesorii.

În patrimoniul muzeului există piese vestimentare confecționate în ateliere europene, în secolul al XX-lea, care ilustrează moda bucureșteană a anilor din timpul Primului Război Mondial, moda anilor 1920 – rochiile și pantofii tip „charleston”, accesoriile feminine și masculine specifice, costumele de bal, de zi, bărbătești și femeiești, pălăria canotier, melonul, klakul, jobenul, bastonul sau umbreluţa, poșeta din zale metalice, sacheul de mireasă, ș.a. O mare parte dintre ele sunt confecţionate în marile orașe europene, Paris, Londra, Viena, Leipzig, Roma și importate prin intermediul furnizorilor Casei Regale. Din colecţie nu lipsesc accesorii precum lenjeriile feminine, splendidele rochii de casă (robe de chambre), pălăriile, ciorapii cu dantelă, port-jartierele, carneţelele de bal, evantaiele din dantelă sau penele de struţ, casetuţele de bani și de bijuterii precum și o varietate de produse de înfrumuseţare. Colecția cuprinde și un  număr impresionant de tapiserii flamande și covoare autentice, compoziții orientale și de tip european. În prezent, patrimoniul de costum al Muzeului Municipiului București continuă să se îmbogățească prin donații și achiziții.

Dr. Maria-Camelia Ene

Expert în bunuri cu valoare artistică – costum și accesorii vestimentare

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *