Cărți vechi și rare din epoca domniilor fanariote 

VA URMA DIN 22 OCTOMBRIE 2021

Expoziție la Palatul Suțu

Cărți vechi și rare din epoca domniilor fanariote   

                                                                                             

În anul 2021 se împlinesc 200 de ani de la sfârșitul regimului fanariot, care în Țara Românească a început în 1716 și s-a încheiat în 1821. Cu această ocazie,  propunem o privire retrospectivă asupra realizărilor culturale ale acestei controversate epoci, din perspectiva cărții și tiparului. Expoziția va prezenta tipărituri publicate în timpul domniilor fanariote din patrimoniul Muzeului Municipiului București, care fac parte din Fondul de carte veche și rară al Bibliotecii. Oferim astfel o fereastră deschisă publicului spre orizontul încă înnegurat al epocii fanariote, înlesnindu-i o mai corectă percepţie. Vor fi expuse cărți bisericești, didactice, științifice, juridice și beletristice imprimate în tipografiile din București și Râmnicu-Vâlcea sub patronajul domnitorilor fanarioți, începând cu primul dintre ei, Nicolae Mavrocordat și încheind cu ultimul, Alexandru Suțu. Acestora le vom adăuga prime ediții ale unor cărți publicate la Viena și Leipzig, pe propria cheltuială a autorilor sau prin sistemul subscripției publice (prenumerării). Majoritatea exemplarelor se încadrează în categoria așa numitelor „cărți călătoare”. Însemnările manuscrise făcute de-a lungul timpului pe filele lor, de cei care le-au fost vremelnici proprietari, ne-au permis reconstituirea drumului pe care l-au străbătut de la ieșirea din tipografie, până la destinația actuală. Exponatele autentice vor fi completate de materiale complementare referitoare la tipografii, editori, îngrijitori de ediție, tipografi și gravori,  ilustrând  interacțiunea dintre „lumea cărților” și „oamenii cărților”.

Pe fundalul teoretic al reconsiderărilor istoriografice contemporane și cu suportul documentar al exemplarelor din patrimoniul muzeului, ne propunem să oferim o altă imagine a acestei epoci, percepută doar ca plină de abuzuri, tiranie şi regres. Dacă în plan politic, fiscal, economic și militar regimul fanariot a avut aspecte negative, în plan cultural politica domnitorilor fanarioţi nu a avut urmările nefaste ce i s-au atribuit de-a lungul timpului.  Principii fanarioți au fost acuzați că  au alungat limba română de la Curtea domnească şi din Şcoală, înlocuind-o cu limba greacă, că au sprijinit instituirea monopolului Bisericii asupra Tiparului şi că au introdus Cenzura. Li s-a reproșat că nu au înființat tipografii și că au lăsat tipărirea cărților în grija mitropoliţilor, care,  fiind în majoritate de origine greacă, nu ar fi fost interesați să scoată la lumină cărţi în limba română.

Demersul nostru se dorește un argument, susținut cu mijloace expoziționale, că în plan cultural epoca domniilor fanariote nu reprezintă o perioadă sumbră, de stagnare şi de imitare epigonică a trecutului, ci un evident progres,  pregătind renaşterea naţională  din prima jumătate a veacului al XIX-lea. Se va vedea că domnitorii fanarioți au iubit cărțile, învățătura și pe cei învățați iar tiparul a jucat un rol important în proiectele lor de reformare a societății. Cei mai mulți dintre ei au fost oameni cultivați, unii au scris și tradus cărți și au avut biblioteci însemnate. Sub patronajul lor s-au înființat școli și tipografii, deopotrivă românești și grecești și s-au publicat mai multe cărți în limba română, decât în greacă. Tot ei au emis primele reglementări în domeniul tipăririi și vânzării de carte în Țările Române. Patronajul domnesc s-a manifestat prin autorizarea înfiinţării tipografiilor şi prin acordarea de privilegii fiscale proprietarilor de ateliere şi tipografilor. În această perioadă în Țara Românească au funcţionat zece tipografii, în care s-au imprimat peste 300 de tipărituri în majoritate în limba română, dar și în greacă și slavonă. Principalii editori au fost înalții ierarhi, mitropoliţi şi  episcopi, deopotrivă români şi greci, care au făcut din tipografiile lor adevărate case editoriale. Din analiza motivaţiilor editării şi a practicilor de difuzare, rezultă că tiparul a fost folosit ca mijloc de răspândire a ştiinţei de carte, de consolidare a Ortodoxiei interne, de susţinere a Ortodoxiei româneşti din Transilvania, precum şi de  sprijinire a Ortodoxiei sud-dunărene şi orientale.

Vă invităm să (re)descoperiți menirea cărţii într-o epocă în care lumea românească a pendulat între tradiţie şi înnoire și între Rațiune și Simțire, rolul atribuit tiparului  de către Stat, reprezentat de Domnie şi de Biserică, precum și micile „istorii de călătorie”  ale  exemplarelor din Biblioteca Muzeului Municipiului București.

Dr. Daniela Lupu

Șef Serviciu Documentare, Bibliotecă, Arhivă

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *