„Bucureștiul medieval al familiei Mavrocordat”, la Palatul Suțu

Muzeul Municipiului București vă invită să descoperiți o nouă expoziție tematică la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2) – „Bucureștiul medieval al familiei Mavrocordat” – care se va deschide vineri, 3 iulie 2020, începând cu ora 11.00.

Veacul domniilor fanariote, blamat de istorici mai ales pentru împilarea adusă claselor de jos, a intrat în conștiința națională drept o epocă neagră din trecutul țării. Aceasta fără a fi luate în considerare și beneficiile cultural-artistice pe care le-au adus foștii dragomani greci ai Sublimei Porți deveniți vremelnici bey (principi) cu trei tuiuri în Țările Române: ridicarea de biserici sau repararea celor preexistente, edificarea de spitale, aducerea de dascăli și organizarea învățământului superior, încurajarea scrierilor cronicărești și traducerilor din limbi străine (cu precădere franceză), tipărirea de cărți de beletristică în limba română, inaugurarea spectacolelor de teatru românesc, într-un cuvânt ridicarea intelectuală a principatelor. Boierii fanarioți, veniți în Principate în urma carelor cu bagajele Hospodarului fanariot, uimiți de luxul boierilor pământeni, doritori a-și susține rangul ce le-a dat Domnul, voiesc să rivalizeze și să întreacă chiar pe boierii pământeni în fală. Bizanțul se prăbușise de aproape 300 de ani, dar acești principi, creștin ortodocși, se considerau moștenitorii basileilor și, după puterile, averea și gradul de educație al fiecărei familii, continuau tradițiile fastului aulic deprins de la curtea Paleologilor și Comnenilor.

Cetate a credinței, împodobită cu nenumărate biserici care stârnesc uimirea vizitatorilor, dar și oraș al deliciilor lumești, Bucureștiul domnilor fanarioți (umili robi ai sultanului la Stambul, suverani atotputernici în Valahia) devine o lumină a creștinătății din Imperiul Otoman. Cetatea lui Bucur apare călătorilor străini ca un oraș al bisericilor și al mănăstirilor a căror prezență îi întâmpină la fiecare pas, oferind un tablou variat și o vedere captivantă ce stârnea imaginația, părând drept un oraș persan prin turlele, cupolele și minaretele ce se înălțau deasupra grădinilor, după spusele lui Sir Robert Ker Porter. Acesta, ca mulți alți călători în aceste ținuturi aflate la Porțile Orientului, spunea că bisericile sunt atât de numeroase în București ”încât umblă vorba că ar fi mai multe decât zilele dintr-un an”.

Bucureștiul, capitala necontestată a Țării Românești în epoca fanariotă, devastat de războaie și calamități periodice, izbutește să renască de mai multe ori din propria cenușă, dobândind un aspect eclectic și cosmopolit, deopotrivă oriental și occidental. Credința creștină continuă, în veacul fanariot, să constituie unul dintre cele mai importante repere ale bucureșteanului, indiferent de mediul social din care provenea. Ctitorii bisericilor bucureștene aparțin tuturor claselor sociale, chiar și meșteșugarilor și negustorilor, fețelor bisericești, dar și domnilor. În ciuda obligațiilor financiare în creștere față de Înalta Portă și a duratei relativ scurte a domniei, mulți dintre primii fanarioți au dorit să își lege numele de cel puțin o ctitorie. Primul domn fanariot din Țara Românească, Nicolae Mavrocordat (1716, 1719-1730) ridică la Văcărești cel mai mare ansamblu monastic pe care l-a cunoscut vreodată Țara Românească. Tot el reface Paraclisul Mitropoliei Bucureștilor, în vreme ce fiul său, Constantin Mavrocordat (1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758, 1761-1763) zidește mânăstirea Sfântul Spiridon Vechi la 1747, repară și a extinde Biserica Bunei Vestiri de la Curtea Domnească.

De asemenea, tradiția prezenței unei case domnești în marile complexe monastice a fost continuată de Nicolae Mavrocordat, în cazul ctitoriei sale de la Văcărești. Pe lângă aceste case, Nicolae Mavrocordat își va ridica la scurt timp o altă reședință, pe un teren ce aparținea Mănăstirii Radu Vodă, pentru a-i oferi clipe de tihnă în mijlocul unui cadru natural îmbietor. Aceasta se va numi „Casa de la Foișor”. Neînzestrând casa domnească cu un paraclis, după cum se obișnuia, doamna sa, Smaranda (Smaragda), va ridica la 1745 o biserică, „Biserica de lângă Casa de Priveală”, rămasă cu denumirea Biserica Foișor.

Muzeul Municipiului București este păstrătorul vestigiilor de la Mănăstirea Văcărești, cea care a avut cumplita soartă să fie demolată în decembrie 1984. Fresce din ansamblul monumentului onorează cu prezența lor săli de expunere ale Palatului Suțu, loc în care poate fi completată povestea Bucureștilor din timpul domniei ctitorului ansamblului monastic Văcărești.

Litografii cu lăcașe de cult ridicate în București în prima jumătate a secolului al XVIII-lea pot să recompună imaginea de oraș al bisericilor și al mănăstirilor. Expoziția care va fi realizată în jurul frescelor de la Văcărești poate reînvia convingător imaginea Capitalei într-o epocă fascinantă, care a pregătit trecerea la modernitatea românească.

De asemenea, ne putem imagina spațiul citadin în care erau etalate veșmintele, luxul, dar și culoarea, prin această scurtă incursiune în spațiul dintre zidurile domnești. Icoane și Obiecte de cult, monede de secol XVIII, piese de arheologie medievală, veșminte de epocă și accesorii, gravuri, documente, litografii, obiecte de artă decorativă, toate din colecțiile Muzeului Municipiului București ne pot oferi, într-o concepție expozițională în sala cu fresce de la Palatul Suțu o imagine a Bucureștiului valaho-fanariot din vremea domniei ctitorului mănăstirii Văcărești, Nicolae Mavrocordat, o imagine a vieții creștine, dar și cu elemente din viața cotidiană”.

dr. Maria-Camelia Ene

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *