BUCURESTII SUB OCUPATIE (1916-1918)

După intrarea României în Primul Război Mondial, Bucureştii au fost a treia capitală europeană, după Paris şi Londra, bombardată de aviaţia germană. Au fost câteva zile de teroare în capitală, asociată cu descoperierea unor alimente care conţineau microbi de tetanos, antrax, holeră sau febră trifoidă.

 

La 23 noiembrie/6 decembrie 1916 armatele germano-austro-ungare au ocupat Bucureştiul. La 8 decembrie 1916 funcţiona deja Guvernământul Imperial al Cetăţii Bucureşti. Acesta avea în subordonare inclusiv autorităţile locale româneşti (primar, prefectul poliţiei, garantul Ministerului de Interne, prefectul judeţului). În primele zile au avut loc devastări deliberate la proprietăţile antantofililor refugiaţi la Iaşi (Tache Ionescu, Emil Costinescu, Victor Antonescu, Dinu Brătianu, etc.). Cartierul general al armatei germane s-a încartiruit la hotel Athenée Palace (abia construit, în 1914). Cercul Militar (parţial construit) a ajuns arest pentru ofiţerii şi soldaţii români capturaţi în timpul retragerii. (S-au ridicat în jur de 700-800 de prizonieri, printre care şi ofiţeri). Întreţinerea acestora privea Primăria Capitalei. Au fost schimbate nume de edifici, restaurante şi hoteluri. Se introduc raţionalizări la principalele produse alimentare şi de consum casnic (gaz, electricitate, păcură ) cu excepţia clădirilor ocupate de germani. Circulaţia birjelor sau a oricăror alte mijloace de transport a fost interzisă pentru localnici, excepţie făcând personalul militar al Puterilor Centrale. Bucureştenii se deplasau pedestru. A fost introdus calendarul gregorian în locul celui iulian. A fost schimbată ora Bucureştiului după ora Europei centrale.

 

Intrarea trupelor germane a durat trei zile, iar pentru intimidarea populaţiei, generalul Mackensen a ordonat trupelor germane să defileze pe Calea Victoriei, bulevardele Academiei şi Elisabeta către cazărmi, cu tot materialul de luptă. Două zile mai târziu se organizează în capitală „Guvernământul Imperial al Cetăţii Bucureşti” alcătuit din Komanditura, Poliţia militară, Siguranţa  general germană şi Poliţia politică. Generalul Tülffvon Tscheppe und Weidenbach a fost numit guvernator militar şi şi-a stabilit reşedinţa în Palatul Suţu. Cartierul general al trupelor germane îşi avea sediul la hotelul Athenée Palace, iar feldmareşalul Auguste von Mackensen, comandantul suprem al trupelor germane s-a instalat în  casa G.Meitani din strada Brezoianu. A urmat o perioadă în care populaţia a cunoscut rechiziţia de bunuri şi alimente, ajungându-se la solicitarea de a se preda de la gazul lampant, trăsurile cu cai, clanţele de la uşi, cazanele de alamă, saltele, lenjerie sau blănuri până la clopotele bisericilor. A urmat interzicerea colindelor, apoi a apariţiei presei, cu excepţia oficioaselor germanofile, s-a efectuat un recensământ al populaţiei, apoi raţionalizarea alimentară. Principalele restaurante au fost transformate în „oficii de hrană” iar hotelurile adăposteau ofiţerii germani. În primul an al ocupaţiei au fost înlocuite cu denumiri germane hotelurile, cafenelele, restaurantele sau cluburile devenind „Kaiser Palast”, „Berliner Kafée”, „Zum deutschen Kronprinzen”, pentru ca hotelul Athenée Palace să se numească „Ober-Kommando Mackensen”, iar Cercul Militar Naţional să devină „Haupt-Wachel”. Trupele bulgare şi-au stabilit sediul în Casa Capşa, deşi solicitaseră şi Palatul Ministerului de Externe. Aceştia şi-au dorit instalaţia laboratoarelor şi biblioteca Facultăţii de Medicină pentru dotarea celei din Sofia, cât şi confiscarea tuturor pianelor din casele particulare pentru a fi trimise în ţară. În ianuarie 1918 bulgarii au pătruns în Biblioteca Academiei Române sustrăgând fondul de documente slave pe care au încercat să-l treacă Dunărea, însă intervenţia lui Al. Tzigara-Samurcaş la feldmareşalul Mackensen a zădărnicit tentativa bulgară. Ulterior aceştia au sustras moaştele sfântului Dimitrie Basarabov de la biserca Mitropoliei dar au fost din nou opriţi în drum spre Giurgiu de Mackensen. Turcii au primit acordul germanilor să demonteze tunurile turceşti capturate de armata română la Plevna, care fuseseră amplasate de-o parte şi de altă a statuii lui Mihai Viteazul. Deşi şi-au dorit şi tunurile din curtea Palatului Regal, nu au primit acordul germanilor. Au reuşit însă să demonteze şi să trimită la Istanbul moara Assan. După doi ani de la intrarea trupelor germane în Bucureşti, la 30 octombrie/12 noiembrie 1918, se încheie evacuarea trupelor de ocupaţie.

 

Un proiect expozitional despre cum se traia intr-un oras aflat sub ocupatie straina, in imagini si marturisiri. Inaugurarea expozitiei Bucurestii sub ocupatie(1916-1918) este programata pentru  sfarsitul lunii august, la Palatul Sutu.

Cezar Petre Buiumaci