Artă și antropologie. Reverberații ale concepției raineriene în studiul omului

DIN 23 OCTOMBRIE 2018

EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA MUZEUL DR. NICOLAE MINOVICI

ARTĂ ȘI ANTROPOLOGIE. REVERBERAȚII ALE CONCEPȚIEI RAINERIENE ÎN STUDIUL OMULUI

 

Cu prilejul restituirii către comunitate a Vilei Dr. Nicolae Minovici – la finalul unui amplu și laborios proces de restaurare, consolidare și reabilitare – eveniment care a avut loc pe data de 23 octombrie, a fost prezentată publicului și expoziția tematică „Artă și antropologie. Reverberații ale concepției raineriene în studiul omului”, realizată de Muzeul Municipiului București în parteneriat cu Institutul de Antropologie „Francisc Rainer”.

Această expoziție omagiază o caracteristică aparte a școlii de antropologie românească fondată de Francisc Rainer. Independent de rigoarea cercetării, timpul vestejește treptat adevărul științific, îl înlocuiește cu adevăruri noi, construite pe o bază mereu reînnoită de cunoaștere. Pentru a deschide orizontul cercetării științifice, Profesorul Rainer recomanda conectarea acesteia la discursul peren al artei despre om. „Când privești un pom, privește-l astfel încât să nu mai semene cu nici un alt pom din lume.” Preluase acest adagiu dintr-o scrisoare a lui Flaubert și îl aplica nuanțat la studiul omului, anume pentru a altoi reductivismul științei cu elanul ireductibil al vieții. Școala raineriană a fost continuată și dezvoltată de o pleiadă de discipoli devotați – între care Acad. Ștefan Milcu, în direcţia cercetării antropologice, Prof. Horia Dumitrescu şi Prof. Gheorghe Ghițescu pe linia antropologiei artistice.

Expoziția prezentă etalează o selecție de desene și acuarele realizate de cinci artiști – Angela și Traian Brădean, Marius Cilievici, Aurel Nedel, Ion Sălișteanu. Grupul celor cinci a fost integrat echipelor de cercetare antropologică a câtorva sate de pe valea Bistriţei (1956-1958) aflate în perimetrul unor viitoare lacuri de acumulare și a căror populație urma să fie strămutată, precum şi a populaţiei din Comuna Drăguş, Jud. Sibiu (1964). Documentația științifică realizată cu ocazia respectivelor proiecte rămâne relevantă, inclusiv în planul imagistic al fotografiilor antropologice. Dar punerea în prezență a individului descris și fotografiat ca subiect antropometric și a individului văzut de ochiul viu al artei evidențiază net un ecart, un câmp de investigare distinct, declanșează provocator conștientizarea unor elemente complexe de cunoaștere ce așteaptă să fie deslușite.

Expoziția va rămâne deschisă până pe data de 28 februarie 2019.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *