Bucuresti: un portret «Novecento»
Povestea unui secol din 555 de aniversări București: un portret «Novecento» Povestea unui secol din 555 de aniversări “Bucureşti: un portret Novecento. Povestea unui secol din 555 de aniversari”, o carte şi o expoziţie ce se deschid una pe cealalta pentru a vă spune povestea Bucureştiului în secolul XX. Sunt cărți care se ecranizează, cărți care se dramatizează, cărți care se expoziționează. ˂˂Bucureşti: un portret Novecento. Povestea unui secol din 555 de aniversari ˃˃ este o expoziție deschisă din cartea cu același nume, semnată de dr. Adrian Majuru. Cartea o poți lua cu tine acasă sau într-un buzunar. Expoziția, deschisă între 17 septembrie - 19 octombrie la Palatul Suţu, este onorată de prezența academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici și dr. Antoine Heemeryck. În prezența amfitrionului Muzeului Municipiului București, dr. Adrian Majuru, Saşa-Liviu Stoianovici şi Călin Torsan vor recreea atmosfera secolului trecut din Bucureşti, prin acorduri muzicale când meşteşugite, când improvizate. Expoziția este deschisa la Palatul Sutu - Muzeul Municipiului Bucuresti (Bd. I.C. Brătianu nr.2) în perioada 17 septembrie – 19 octombrie 2014. Orașul trăiește prin mai multe suflete. Avem un oraș care se prezintă, un oraș cu mesaj, ale cărui detalii se modifică aproape cu fiecare generație. Orașul comunică prin glasul tuturor vârstelor, având astfel mai multe voci sincronizate cu atitudini, fapte, proiecții de viitor. Proiectul de față își propune să cartografieze geografiile umane ale secolului XX. Hărțile care se suprapun nu aparțin exclusiv trecutului ci mai ales unui prezent în desfășurare a-l cărui ultim cuvânt încearcă să definească o posibilă prognoză pentru un termen mediu. Dacă prima hartă ține de geografia simbolică a unui organism viu, de mesajele continuate și multiplicate prin reclame, fațade, spații publice de la străzi la grădini, hărțile ce vor urma sunt în continua mișcare deoarece sunt legate de umanitatea care a evoluat aici și le consumă preț de peste patru generații. Oamenii de pe stradă reprezintă un barometru de civilizație urbană prin ceea ce ei sunt ca atitudine, vestimentație, proiectii de viata și mai ales prin ceea ce ei consumă cu fiecare zi sau cu fiecare vârstă. Omul orașului are însă o viață de acasă foarte diferențiată de un calendar profesional și cultural, la rândul său mereu îmbogățit și diversificat prin acumulare și multiplicare. Povestea Lui și povestea Ei pe axa unui timp vertical, de la 1900 la anii 2000, de la străbunic și strănepot, nu are un precedent consistent în istoriografia românească. Istoria locuirii, spațiile casei, accesoriile zonelor casnice au povestea lor. Dar există și axa unui timp orizontal, aceea a vârstelor care se tot repetă cu fiecare generație: copilărie, adolescență, maturitate și bătrânețe. Cum arătau chipurile acestor vârste de la 1900 la anii 2000 reprezintă o provocare antropologică, iar Bucureștiul poate fi un interesant studiu de caz pentru istoria culturală a României. Această călătorie prin secolul XX nu-şi propune să detalieze evoluţia societății urbane, ci să arate, în linii generale, câteva modificări de comportament, mod de viață, preocupări, chiar tipul de locuire şi ambientare interioară. Dr. Adrian Majuru